Infecțiile aparatului genital reprezintă o problemă majoră de sănătate în rândul femeilor. Infecțiile joase poartă denumirea de vulvovaginite și reprezintă inflamația vulvei și vaginului, iar infecțiile înalte sunt reprezentate de endometrite, inflamație a mucosei uterine, sau salpingite, infecția și inflamarea trompelor uterine. Cele mai frecvente sunt vulvovaginitele. Între 15-39% dintre femei de toate vârstele s-au întâlnit cu aceste simptome.
Cum apar vaginitele?
Aparatul genital feminin este dotat cu un sistem natural de apărare ce impiedica pătrunderea, supraviețuirea și multiplicarea agenților patogeni. Într-un vagin sănătos se află un mediu echilibrat menținut de o interacțiune complexă între flora vaginală, produși ai florei vaginale, estrogeni și factori gazdă. Atunci când acest echilibru este perturbat apare vaginita. Vaginul este rezistent la infecții prin menținerea unui pH acid și un epiteliu gros, protectiv.
În mod normal, flora vaginală este formată în majoritate din bacterii numite lactobacili.
Lactobacilii au un rol foarte important în menținerea echilibrului vaginal deoarece ei produc acidul lactic si peroxidul de hidrogen. Producerea de acid lactic menține mediul acid vaginal (pH 3,5-4,5). Acidul lactic și peroxidul de hidrogen creează un mediu impropriu pentru bacteriile patogene. Modificările care afectează pH-ul acid sau bacteriile producatoare de acid lactic determină un mediu alcalin ce duce la scăderea numărului de lactobacili și suprapopularea vaginului cu micoorganisme patogene.
Din flora flora vaginala normală fac parte și 5 -15 specii bacteriene diferite (streptococi grup B, E.Coli), anaerobi și aerobi care populează vaginul. Tipul și numărul acestora variază ca răspuns la modificările normale și anormale de la nivelul vaginului.
Într-un vagin sănătos, bacteriile „bune” se găsesc într-o proporție mai mare decât cele „rele” și astfel echilibrul florei vaginale este păstrat.
Vaginita bacteriană este determinată de un dezechilibru dintre microorganismele “bune” și “rele” ce alcătuiesc flora bacteriană locală.
Sunt cunoscuți o serie de factori de risc ce pot determina modificări ale florei vaginale:
- administrarea antibioticelor: lactobacilii nu sunt rezistenți la tratamentele cu antibiotice, mai ales în cure repetate. Scăderea numărului lactobacililor conduce la creșterea pH-ului vaginal ducând la scăderea capacității de apărare;
- menstruatia: sângele menstrual ce se elimină prin vagin are un pH de 7.4 și determină creșterea pH-ului vaginal
- contactul sexual neprotejat: sperma are un pH între 7,1-8 și determină de asemenea modificarea pH-ului vaginal spre valori alcaline;
- dușurile intravaginale cu produse improprii pentru igiena vaginală (majoritatea săpunurilor pentru uz general au un pH mai mare de 8) favorizează îndepărtarea lactobacililor, creșterea pH-ului vaginal și proliferarea agenților patogeni;
- folosirea tampoanelor intravaginale, diafragmelor și a dispozitivelor intrauterine - toate acestea reprezintă factori care afectează mediul vaginal prin modificarea pH-ului local determinând astfel creștere susceptibilității pentru infecții vaginale;
- modificări hormonale: administrarea anticoncepționalelor sau administrarea altor tratamente pe bază de hormoni pot modifica nivelul estrogenului și progesteronului favorizând astfel apariția modificărilor la nivelul epiteliului vaginal, manifestate prin apariția uscăciunii vaginale, a disconfortului sau a durerilor în timpul actului sexual.
-Menopauza reprezintă de asemenea una din cauzele apariției acestor simptome datorită scăderii nivelului de estrogen la valori foarte mici. Această scădere atrage după sine și unele modificări ale mucoaselor favorizând astfel apariția infecțiilor vaginale.
- stresul, dieta deficitară au impact negativ asupra sistemului imunitar, scăzând capacitatea de apărare a organismului.
Așadar, scăderea numărului lactobacililor și creșterea pH-ului local expune vaginul la producerea unor infecții bacteriene sau fungice.
Cum se manifesta vaginita?
Vaginita bacteriană este o infecție produsă de microorganisme patogene (Gardnerella vaginalis, Mycoplasma hominis și Trichomonas vaginalis). Cele mai frecvente simptome sunt secreții vaginale abundente, urât mirositoare de culoare alb-gălbuie până la gri, sau verde (Trichomonas vaginalis) însoțite de mâncărimi, iritații și disconfort sau dureri în timpul actului sexual.
Vaginita fungică este o infecție provocată cel mai frecvent de Candida albicans. Candida albicans este prezentă în mod normal la nivelul vaginului, dar proliferarea sa este controlată de menținerea echilibrului florei locale. Cele mai frecvente simptome sunt secreții vaginale albicioase cu aspect brânzos, prurit vaginal, eritem vulvar, iritații, edem și descuamarea epiteliului vaginal, disconfort sau dureri în timpul actului sexual.
Ce pot sa fac?
Vă recomandăm ca la apariția oricărui simptom descris mai sus să consultați medicul ginecolog!
Tratamentul vaginitelor bacteriene constă în administrarea de antibiotic topic și/sau oral Tratamentul vaginitelor fungice (candidozelor) este cel mai frecvent unul topic.
Terapia medicamentoasă urmărește în primul rând eradicarea microorganismelor patogene, dar din păcate este distrusă o mare parte din flora vaginală normală, în special lactobacilii. Din acest motiv rata de recurență a infecțiilor vaginale la 3 luni de la tratament este de 50% si poate ajunge la 80% la 12 luni după tratament.
Frecvența recurențelor a determinat o creștere a preocupărilor de identificare a unor noi soluții terapeutice. Studiile făcute în acest sens au concluzionat că terapia infecţiilor vaginale nu ar trebui să aibă în vedere doar eradicarea patogenilor, ci ar trebui totodată să urmărească şi refacerea florei şi a pH-ului vaginal, lucru absolut necasar pentru restabilirea mecanismelor fiziologice, naturale de apărare împotriva patogenilor.