Disfuncția sexuală este o problemă comună care poate fi cauzată de probleme fizice și afecțiuni medicale, cum ar fi bolile de inimă și dezechilibrele hormonale, sau de probleme psihologice precum anxietatea sau depresia.
Despre tipuri de disfuncție sexuală și soluții terapeutice am stat de vorbă cu prof. dr. Cătălin Pricop, Președintele Asociației Urologilor din Iași.
Ce reprezintă disfuncția sexuală și care sunt cele mai des întâlnite tipuri de disfuncții sexuale?
Disfunția sexuală este o patologie specială și foarte delicată întrucât este foarte dificil pentru o familie să împărtășească aceste suferințe unui strain, cu atât maim ult problemele de cuplu care derive de aici.
Vorbim în România și în lume în general de o rată mare a divorțurilor după primii ani de căsătorie, dar nu analizăm în profunzime cât de multe divorțuri se datorează acestor drame, acestor vieți sexuale nefericite.
Problema cea mai mare pe care o văd eu este lipsa unei comunicări bazate pe încredere atât între membrii familiei și medici, cât și între soți. Poate pacientul nu are încredere în discreția și competența medicului și, de ce nu, medical nu are încredere că pacientul a înțeles recomandările, va urma tratamentul și va reveni la control pentru evaluarea beneficiilor planului therapeutic. Și dacă vorbim de încredere, să nu uităm că, pe măsură ce problema sexuală se prelungește, pacientul își va pierde și mai mult încrederea în el însuși și în posibilitățile de vindecare.
Mentorul meu, profesorul Jacques Petit de la Universitatea de Medicină din Amiens, un specialist reputat în Franța în domeniul problemelor de dinamică sexuală, îmi spunea mereu în perioada uceniciei mele din Franța că această problemă a neîmplinirii sexuale trebuie discutată doar în cuplu și că situația în care bărbatul se adresează urologului, iar femeia așteaptă acasă rezultatele e una perdantă. Cei doi trebuie să vină împreună la urolog și la psiholog pentru că echipa care face diferența este cea formată și urolog și psiholog.
Dacă discutăm despre tipurile de disfuncții sexuale, putem să distingem mai multe categorii, deși în marea majoritate a cazurilor ele sunt intricate. În primul rând ar trebui să luăm în discuție tulburări ale dorinței de a face sex, scăderea libidoului tradus științific, tulburări apărute în urma unor modificări hormonale, de exemplu scăderea testosteronului, a estrogenilor, în cazul diabetului, bolilor cardiovasculare, oboselii, fricii, depresiei, teama de sarcină nedorită sau boli cu transmitere sexuală.
O altă categorie sunt tulburări ale excitării care pot apărea și la bărbați, și la femei. Disfuncția erectilă la bărbați înseamnă că nu pot obține o erecțiestabilă și de lungă durată și trebuie să ne gândim că 75% dintre bărbați ejaculează după 3 minute, cee ace poate să nemulțumească sexul slab.
Apoi discutăm despre tulburări ale orgasmului, o problemă comună. La femei poate să apară în contextul oboselii cornice, schimbărilor hormonale și al libidoului scăzut, coroborat și cu un penis semirigid. Să nu uităm de durerea din timpul actului sexual, care poate fi resimțită și de femei, mai ales cele care au vaginită, uscăciunea mucoasei vaginale, infecții urinare, se confruntă cu schimbări hormonale, sau în situațiile în care există necondordanță între mărirea penisului și cea a vaginului, cât și la bărbați, cei care suferă de prostatite, leziuni cutanate la nivelul prepuțului.
Mulți dintre bărbații tineri consideră că disfuncția erectilă îi afectează doar pe cei care au peste 40 de ani. Cercetările arată însă că aceasta poate afecta în jur de 40% dintre bărbații de peste 40 de ani și poate crește la peste 70% la bărbații de peste 70 de ani. Care sunt cauzele care pot duce la disfuncție erectilă în rândul bărbaților tineri? Cu ce alte tipuri de disfunții sexuale se pot confrunta aceștia?
Bărbații tineri reprezintă o categorie specială în grupul relativ numeros de bărbați cu tulburări de dinamică sexuală. Aparent, ei sunt sănătoși, nu prezintă vreo anomalie, afecțiune sau leziune peniană, dar în interiorul lor se petrece o dramă legată de un eșec apărut la un moment dat, iar spaima că acel eșec se poate repeta și că în viitor s-ar putea să fie dependent de medicamente nu face altceva decât să pregătească un nou eșec. Aici psihologul poate să intervină cu expertiza lui și să analizeze în detaliu ce a dus la acest sau la aceste eșecuri, ce consecințe în plan emoțional au apărut și cum s-a deteriorate relația de cuplu. Să nu uităm că tinerii din ziua de azi au o viață exuberantă, că oboseala cronică, consumul de alcool, nopțile dedormite fie din cauza petrecerilor, fie a examenelor contribuie la aceste incidente.
Ce se întâmplă cu acești tineri când apar aceste probleme? Se îndreaptă către doctorul lor cel mai accesibil: doctorul Google, care le pune la dispoziție fel de fel de soluții miraculoase, niciodată ieftine.
Ce vreau să vă spun? Că 30% din tineri pot semnala ejacularea precoce. Și statisticile americane spun că aproximativ 10-11% dintre persoanele de 20 și 40 de ani prezintă un tip de disfuncție erectile.
În afară de cauze psihologice, foarte importante și despre care am și vorbit anterior – stres, anxietate, probleme de relații, teama de sarcină -, trebuie să evaluăm și afecțiuni hormonale sau diabetul.
Disfuncția erectilă la bărbații peste 40 de ani este o realitate care trebuie acceptată ca atare? La această categorie de vârstă există soluții pentru o viață sexuală calitativă?
Când ne referim la bărbații de 40 de ani, deși această bornă este pur arbitrară, problemele vieții sexuale devin mai complexe întrucât, pe lângă factorii psihologici, o viață sexuală fără elemente de noutate care să aprindă pasiunea, stresul, anxietatea privind locul de muncă, veniturile, pot apărea și afecțiuni medicale care trebuie luate în considerare. Aș începe cu scăderea nivelului de testosteron.
Puțină lume știe că nivelul maxim de testosteron este atins de un bărbat la 17 ani și apoi acesta scade cu aproximativ 1% pe an, scădere mai accentuate după vârsta de 30 de ani. Corectarea nivelului de testosteron devine o prioritate pentru medic și pacient deopotrivă.
După 40 de ani, proporția pecienților hipertensivi este de 80%, lucru puțin cunoscut. Gândiți-vă că afecțiunile vasculare, diabetul, plăcile de aterom, obezitatea, tulburările metabolismului lipidic, hipercolesterolemia sau afecțiuni neurologice pot influența negativ viața sexuală. Scăderea calibrului vaselor de sânge care irigă penisul, cu disfuncția erectile consecutive, pot să anunțe probleme de ischemie cardiac, ce se instalează mai târziu. Imaginați-vă că vasele peniene au un calibru de 1 mm, iar cele cardiace de 3 mm. Deci mai întâi se vor “înfunda” cele mai mici, cum ar fi cele localizate la nivelul penisului, și ulterior apar problemele de ischemie cardiac pentru că vasele cardiace au, din fericire, un calibru mai mare.
Aceste tulburări de dinamică sexuală apărute după vârsta de 40 de ani pot ridica un semn de întrebare și de alarmă pentru viitoare suferințe cardiace. Tratarea acestor boli de personal specializat poate contribui pe de o parte la ameliorarea vieții sexuale, iar pe de altă parte la prevenirea complicațiilor acestor boli. În al treilea rând, după 40 de ani, poate interveni ca factor de risc medicația pe care o primesc pentru diferite comorbidități. Mă refer la betablocante sau inhibitori de pompă de protoni și multe alte medicamente. Nu în ultimul rând, fumatul - și de aceea toți medicii recomandă ca acest obicei să fie întrerupt, consumul excesiv de alcool – știți că se spune în popor că alcoolul crește dorința, dar scade putința.
O altă problemă: sedentarirsmul și, pe cale de consecință, obezitatea. Foarte multe activități în ziua de azi ne oblige să stăm pe scaun mult timp. Recent am consultat un tânăr de 35 de ani, IT-ist, care îmi spunea că 12 ore pe zi stă pe scaun. Problemele lui urologice erau mai complexe, dar mi-a atras atenția faptul că toate acestea - 12 ore pe scaun, un grad de obezitate, tulburări de disfuncție erectile – se leagă între ele.
Nu în ultimul rând, după 40 de ani, bolile prostate își fac simțită prezența. Mă refer în principal la prostatita cronică.
Dacă nu se analizează foarte serios toți acești factori, există riscul să ratăm obiectivul therapeutic și să apară chiar fenomene de depresie.
Care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze bărbații care întâmpină probleme sexuale și care sunt elementele ce vor fi luate în considerare atunci când se pune acest diagnostic?
Primul pas este cel mai important, și anume acela ca persoana în suferință să poarte o discuție sinceră cu partenerul de al cărui suport are nevoie pe viitor. Am spus persoana în suferință și nu am nominalizat bărbatul sau femeie; se poate întâmpla ca amândoi în suferință, dar lipsa comunicării între ei să ducă la aceastp evoluție nefericită.
Consultul urologic este considerat în lumea medical ca fiind foarte important și își propune câteva obiective. În primul rând, un istoric medical amănunțit pentru a avedea dacă sunt comorbidități care pot explica apariția tulbutărilor de dinamică sexuală. Un istoric al vieții sexuale, în al doilea rând, cu detalii care ne pot oferi informații utile despre felul în care s-au instalat problemele și factorii agravanți. Desigur, urologul va face și o examinare urologică atentă a organelor genitale externe, a penisului, un tușeu rectal, nu întotdeauna plăcut, și categoric o ecigrafie abdominală.
Un examen medical complex, mă refer aici la un consul cardiologic și endocrinologic, se recomandă mai ales persoanelor trecute de prima tinerețe, și o analiză atentă a consumului de medicamente și suplimente. După acest consult, medical urolog va invita pacientul să facă și ceva analize de laborator: dozarea glicemiei – sunt foarte mulți pacienți cu hiperglicemie sau diabet zaharat tip II nediagnosticați -, dozări de testosterone, hepatice. Putem ulterior să încercăm dacă pacientul este dispus la o colaborare serioasă și pe termen mai lung să monitorizăm erectile nocturne. Cu ajutorul unor benzi de hârtie care se pun în jurul penisului și care semnalează erecțiile nocturne obiectivate prin ruperea acelor benzi de hârtie.
Și nu în ultimul rând, vorbim despre o evaluare psihologică complexă.
Ce soluții terapeutice există și care sunt limitările lor?
Tratamentul disfuncției erectile presupune mai multe obiective. Primul obiectiv cred că este recăpătarea încrederii în sine și în planul therapeutic, iar aici psihoterapeutul joacă rolul principal. Vorbim despre terapia de cuplu, consumatoare de energie și de timp.
După asta ne gândim la medicamente care își propun stimularea erecției și menținerea ei, creșterea libidoului și stimulări hormonale. Și în al treilea rând discutămd espre schimbarea modului de viață, renunțarea la fumat, scăderea controlată în greutate, odihnă, sport lejer, evitarea stresului pe cât posibil.
Dacă facem referire la medicamente, pentru că toată lumea aleargă după medicamentul minune, neglijând celelalte probleme, medicament minune care să-i redea potența de odinioară, făcând abstracție de cee ace simte partenerul. Aș începe cu extractele de plante, așa-numitele remedii naturale, și vă spun de ce aș începe cu ele pentru că aici există proba timpului. Au un risc scăzut de reacții adverse, și-au dovedit eficacitatea, mai ales atunci când sunt asociate cu zinc și seleniu. Gingsengul roșu coreean, L-Arginina sau ginkgo biloba, epimediumul cresc fluxul sangvin penial, dar trebuie să fim atenți la asocierea cu medicația anticoagulantă. O mențiune special pentru epimedium, care poate interacționa cu inhibitorii de 5 fosfodiesterază despre care voi vorbi în cele ce urmează. Tribulus trestris, maca și fenugreek-ul ajută la îmbunătățirea libidoului și crelterea nivelului de testosterone. Foarte la modă acum este extractul de ashwagandha care ameliorează stresul și anxietatea, crescând performanța sexuală.
Dacă ne referim la medicația de sinteză, foarte utilizația sunt inhibitorii de 5 fosfodiesterază, un mecanism complex care are ca rezultat final relaxarea musculaturii netede din vasele de sânge din zona genital, cee ace duce la sporirea fluxului sangvin și, astfel, amplificarea erecției. Există diverse medicamente, scheme de tratament. După părerea mea, cel mai indica tar fi să utilizăm un medicament care are efect pe o perioadă mai mare de timp și care poate fi utilizat în doze mai mari, medii sau mai mici – atunci când se administrează zilnic pentru cei care au o activitate sexuală mai frecventă.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Erecția nu va apărea niciodată fără stimulare sexuală.
Tot în categoria medicamentelor de sinteză, trebuie să facem referire la injecțiile intracavernoase sau administrarea de gel intrauretral, deci aceste substanțe care se administrează direct în corpul cavernos, stimulează fluxul sangvin și erecția. Trebuie să fim foarte atenți însă pentru că există riscul de priapism, când de fapt trecem în extrema cealaltă: o erecție prelungită, care durează peste 1-2 ore și care, în lipsa unui tratament adecvat și rapid, poate duce la leziuni peniene ireversibile.
Terapia cu testosterone trebuie să o avem în vedere. Menționam anterior că trebuie să facem determinări de testosterone înainte de a ne apuca de tratament pentru a nu ne risipi energia pe căi care nu duc nicăieri. Fie că sunt geluri sau plasturi cutanați ori injecții intramusculare, trebuie să avem în grijă monitorizarea nivelurilor hormonale. Grijă mare la pacienții ce trec de 60 de ani pentru că testosteronul poate să biciuiască, să stimuleze un eventual neoplasm prostatic în stadiu incipient. Trebuie să avem grijă când discutăm despre administrările de testosterone și la asocierea cu anticoagulantele și corticosteroizii.
O a patra modalitate de a îmbunătăți erecția sunt pompele pentru vacuum și aplicarea unor inele de constricție. De fapt, aceste pompe de vacuum sunt niște tuburi, în care se creează un vacuum în jurul penisului, care atrage sângele la nivel penial, în corpii cavernoși. Aplicarea unui inel la baza penisului poate apoi să mențină erecția, artificial creată, pentru o eprioadă de timp. Este o modalitate greu de utilizat, cu beneficia temporare și moderate.
Trebuie să discutăm despre această tendință de a achiziționa prin orice fel de modalitate medicamente și pentru a obține mult Dorita erecție, neglijându-se multe dintre aspectele pe care le-am menționat deja: comorbidități, stres, fumat, medicamente, lucru care poate să ne ducă pe o cale greșită.
Sunt riscuri dacă ne automedicăm? Categoric. Știm cu adevărat ce se află în pastila luată de pe cine știe ce site de pe internet? Știm cum și cât să le luăm? Nu cumva, neglijând comorbiditățile, ne supunem unor riscuri suplimentare? Și un lucru foarte important: adiminstrarea fără niciun plan terapeutic bazat științific a acestor medicamente – mă refer la inhibitorii de 5 fosfodiesterază în principal – ar putea să compromită medicamentul, iar lucrul acesta poate să aibă consecințe foarte importante. Pentru că ulterior pacientul se gândește: Ce ar fi să merg la medic? Și medical să îi recomande anumite medicamente, iar el să că a luat acel medicament și nu e bun. L-ai luat correct? L-ai luat în doza corectă? L-ai luat când trebuia? Deja vorbim de detalii pe care pacientul nu le-a luat în considerare.
Cred că cel mai scurt drum spre eșec este să abordezi problema disfuncției sexuale de unul singur, fără să apelezi la sfatul unui urolog și al unui psiholog, intrând cu siguranță în cercul vicios care accentuează trauma psihică.