0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
15 mai 2025 (acum 4 zile)
Vitaminele sunt esențiale pentru dezvoltarea optimă a copiilor deoarece susțin o mulțime de procese vitale din organism, mai ales în perioadele de creștere accelerată. Află de ce sunt atât de importante direct din interviul cu Dr. Liliana Tauberg, medic specialist pediatru.
Să pornim puțin de la nutriție. Noi trebuie să ne hrănim și avem două feluri de nutrienți. Macronutrienții sunt acele substanțe din care avem nevoie de sute de grame zilnic: glucide, lipide, proteine. Și există așa-numiții micronutrienți, care sunt vitaminele și mineralele, de care avem nevoie în cantități mici, miligrame, micrograme, uneori de unele în niște cantități infime, dar fără de care nu putem să folosim în niciun fel macronutrienții. Vitaminele sunt substanțe pe care organismul uman nu le poate sintetiza, de care are nevoie pentru metabolism, absorbție, digestie, și trebuie să le ia gata făcute din hrană, substanțe organice.
E foarte adevărat că, atunci când s-au descoperit vitaminele, lucrurile nu au fost foarte clare la început și anumite lucruri care nu sunt cu adevărat indispensabile au fost considerate indispensabile.
Prima vitamină care a fost descoperită a fost vitamina A. S-a constatat că anumiți oameni își recăpătau vederea după ce erau tratați cu ficat de animale. Apoi, pe rând, după ce au fost descoperite, vitaminele au fost denumite după literele alfabetului.
La un moment dat, au fost descoperite vitaminele B. Majoritatea vitaminelor B se găsesc în coaja cerealelor și în drojdia de bere. Și cumva s-a crezut că e o singură substanță, dar apoi și-au dat seama că de fapt sunt mult mai multe, astfel că au trebui să le denumească: B1, B2, B3 și așa mai departe.
Apoi s-a ajuns la vitamina D, care nu este cu adevărat o vitamină, ci un hormon. Organismul uman o sintetizează în piele sub influența razelor solare. Cu toate acestea, trebuie să primească dinafară pentru că nu reușim să sintetizăm suficientă pentru nevoile noastre.
Nu știu să spun care vitamine sunt mai importante. Toate sunt importante, ne sunt indispensabile în anumite cantități, în anumite proporții. Nu putem trăi fără ele și nici cu una fără alta.
Să spunem că organismul este o mașină. Proteinele sunt elementele structurale din care este făcută mașina: motor, banchete, caroserie. Degeaba ai motor, banchete și caroserie, dacă nu ai benzină, pentru că mașina nu pleacă. Benzina reprezintă glucide și lipide, care ne asigură energia cu care pornește mașina. Poți pune benzină, dar benzina are în ea anumiți aditivi fără de care nu va funcționa bine. Iar dacă mașina nu are benzină, degeaba pui ulei pentru că mașina tot nu va merge. Așa că avem nevoie de toate.
Există două feluri de vitamine după solubilitatea lor în apă: sunt unele care sunt solubile în apă – vitaminele hidrosolubile – și sunt altele care sunt solubile în grăsimi – vitaminele liposolubile. Vă veți întreba de ce ne interesează. Ei bine, ne interesează pentru că vitaminele liposolubile se absorb din intestine împreună cu alimentele care conțin grăsimi și ele se și găsesc în alimentele care conțin grăsimi. Iar dacă noi scoatem cu totul grăsimile din alimentație, în momentul respectiv nu mai avem vitaminele liposolubile și cele pe care le luăm, indiferent sub ce formă, nu se vor absorbi, nu vor ajunge unde trebuie. Absorbția și metabolismul vitaminelor liposolubile depind foarte mult de buna funcționare a tubului digestiv. Dacă el nu funcționează bine, este o mare problemă cu absorbția vitaminelor liposolubile.
Organismul stochează vitaminele liposolubile în ficat și în țesutul gras, așa că avem rezerve foarte mari, iar carența se instalează foarte greu. De exemplu, din vitamina A avem rezerve care ne țin 4-5 ani, din vitamina D avem de asemenea rezerve. Vitaminele liposolubile sunt A, D, E, K. Face excepție vitamina E, care nu are rezerve și trebuie să o primim în fiecare zi din alimente.
Vitaminele hidrosolubile sunt dizolvate în apă. Acestea se absorb mult mai repede în intestin pentru că nu au nevoie de tot ce este necesar pentru dizolvarea vitaminelor liposolubile. Nu avem însă depozite în organism, cu excepția vitaminei B12, și din acest motiv ele trebuie să facă parte din alimentația noastră zilnică, în anumite cantități, ca să putem funcționa.
Copilul mic, când se naște, are rezerve de vitamine de la mamă. Ca să le primească însă de la mamă, mama trebuie mai întâi să le aibă, adică să fie bine hrănită, nu fie bolnavă, să nu consume droguri și alcool. Copilul trebuie, de asemenea, să se nască la timp pentru că rezervele se formează în cea mai mare parte în ultima parte a sarcinii. Dacă copilul iese prea devreme, el nu are rezerve.
După ce se naște, copilul trebuie să primească mâncare. Și ce mănâncă copilul? Mănâncă lapte. Dacă mănâncă lapte, mănâncă de la mamă, iar mama trebuie să aibă ea însăși în alimentație sau în rezervele ei proprii vitamine care să se regăsească în lapte și să ajungă la copil. La fel, trebuie să fie bine hrănită, să nu fie stresată, să aibă în alimentație vitaminele necesare – și din păcate, alimentația modernă nu prea le conține. Dacă nu este hrănit la sân, trebuie să primească preparate de lapte pentru sugari. Acestea sunt suplimentate cu vitamine, doar că problema vitaminelor arată în felul următor: se descoperă mereu substanțe care au rol de vitamine despre care nu știam că ne sunt necesare și care sunt incluse apoi în laptele praf pentru a avea cât mai multe din ce se găsește în laptele matern.
În viața de mai târziu, copilul are nevoie să le primească din alimentație. Există niște doze de care avem nevoie pur și simplu ca să funcționăm la minimum. Sunt lucruri pe care le spune OMS (n.r. – Organizația Mondială a Sănătății) și care se cheamă doza zilnică recomandată. Aceasta este rația de bază a unui om, adică cantitatea de hrană la care nu mori de foame, la care funcționăm basic. Dincolo de doza zilnică recomandată, există o altă doză pe care o găsiți de cele mai multe ori pe cutiile de vitamine, pe etichetele alimentelor și care se cheamă doza optimă zilnică. Este o doză medie pentru că nu suntem toți la fel, nu avem nevoie toți de același lucru. În fapt, fiecare om își are propria lui doză care depinde de el însuși, de genetica lui, de vârstă și de stare (unele sunt nevoile când ești gravidă, când ești în creștere, când dai examen sau ai o perioadă de stres, ești sau ai fost bolnav).
Și mai există doze de tratament. Anumite vitamine sunt folosite în anumite situații particulare ca medicamente. Sunt doze cu mult mai mari decât cele necesare pentru carențe. De exemplu, nou-născutul prematur are nevoie de o suplimentare cu vitamina E pentru ca să nu facă așa-zisa retinopatia prematurului. În acest caz nu este vorba de carență, ci de o substanță care este administrată ca medicament. La fel, vitaminele din complexul B care sunt folosite în anumite cazuri pentru refacerea neuronală. În aceste situații sunt doze medicamentoase complet diferite de ceea ce se administrează în mod obișnuit.
La copiii mici, alimentați la sân, vitaminele trebuie să fie date mamei. În principiu, un copil mic alimentat la sân are nevoie să primească de la mamă vitamine. Sunt situații când poate să primească și el însuși dacă a fost bolnav, are niște probleme digestive care îl fac să aibă tulburări de absorbție și nu reușește să-și absoarbă vitaminele liposolubile și atunci trebuie să îi fie administrate sub formă medicamentoasă.
Sunt cazuri în care chiar are o lipsă. Lipsurile de vitamine se numesc carențe și există mai multe situații când apare carența de vitamine. Există așa-zisele carențe izolate, când ne lipsește o singură vitamină sau un grup mic de substanțe înrudite care sunt împreună în aceleași alimente, în aceleași mecanisme de absorbție. Acestea sunt rare. Singura carență izolată care este mai frecventă în lume, dar care nu este de vitamine, e carența de fier. În rest, sunt rare situațiile în care avem carență de o singură vitamină – erau bolile istorice precum scorbutul, lipsa vitaminei C; Beri-Beri, lipsa vitaminei B1; pelagra, lipsa vitaminei PP. Aceste situații sunt rare în zilele noastre, desi am început să vedem din nou pelagră.
Există carențe globale, când copilul nu are ce mânca sau este atât de bolnav încât vitaminele nu se absorb și are carențe de majoritatea substanțelor nutritive – nu are nici glucide, nici proteine. Cele mai frecvente, despre care știe puțină lume, sunt așa-zisele carențe marginale. Carența marginală este o situație de echilibru instabil, în care organismul are cât să funcționeze din toate, dar undeva la limita necesarului în așa fel încât funcționează basic. Dacă însă apare o solicitare, clachează. Cea mai cunoscută carență marginală este astenia de primăvară. Acel moment în care organismul ieșit din iarnă, când nu am avut acces la alimente bogate în vitamine și minerale, intră într-o perioadă în care se produc solicitări. Așa că omul devine indispus, obosit, nu se concentrează bine, nu are poftă de mâncare, iar atunci lucrurile intră într-un cerc vicios pentru că dacă nu are poftă de mâncare, nu mănâncă și nu-și asigură vitaminele din mâncare.
Ce vitamine sunt foarte necesare copiilor mici? Celebra vitamină D, care este necesară pentru creștere, dezvoltarea scheletului, absorbția calciului, un mineral esențial pentru buna funcționare a mușchilor, a inimii, pentru imunitate, pentru metabolismul multor altor substanțe. Vitamina D se sintetizează în piele sub influența razelor solare. Numai că, în primul rând, la latitudinea noastră nu sunt suficiente raze solare ca să sintetizăm suficientă vitamina D. În al doilea rând, umblăm îmbrăcați și nu expunem pielea suficient la soare. În al treilea rând, foarte mulți oameni nu iesă afară, stau la computer, iar lumina de la computer nu determină sinteza vitaminei D. Apoi, poluarea oprește aceste raze ultraviolete să ajungă până la noi.
În orice caz, copiii mici au nevoie de vitamina D. Până la vârsta de 5 ani au nevoie zilnic, de 400-500 unități în anumite luni și de 800-1000 în lunile care au în denumirea lor litera r: septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie, aprilie. Iar în lunile fără r la jumătate. Aceasta este o doză care se administrează copiilor sub formă medicamentoasă, li se dă de la vârsta de două săptămâni.
Adulții au nevoie și ei de vitamina D, iar necesarul s-a schimbat; la început erau 1000 de unități, acum s-a ajuns la 2000 de unități zilnice. Dar în orice caz, trebuie spus că, indiferent ce am face, fiecare dintre noi avem necesitățile noastre și nu putem să îi punem pe toți la scară. Sigur că alta este necesitatea unui om care lucrează la câmp și stă la bustul gol și trage cu coasa și alta a unuia care stă la computer și se expune la lumina de la computer.
Vitamina C este iarăși o vitamină necesară copiilor, care se găsește în legumele și fructele proaspete, dar care din păcate este foarte sensibilă la căldură, la lumina soarelui, la prelucrarea alimentelor, la tot felul de aditivi alimentari, chiar și la spălare. În afară de asta, poți spune că mănânci fructe și legume, dar imaginați-vă ce se întâmplă dacă mănânci afine din Peru, cum am văzut la supermarket. Acele afine nu cred că mai au nu știu ce vitamine pentru că sunt stropite cu tot felul de chestii, sunt transportate pe distanțe mari. De asemenea, prelucrarea termică a alimentelor distruge vitaminele.
Vitaminele din complexul B – în momentul de față se apreciază că 50% din populația lumii este deficitară în vitaminele din complexul B, mai ales în vitamina B1, pentru că ele se găsesc în cerealele nedecorticate și în anumite alimente de origine animală. Or, noi ce facem cu cerealele? Le decorticăm, facem făină trei nule și scoatem din ea tărâțele care conțin de fapt vitaminele din complexul B.
Când au nevoie copiii de vitamine? Au nevoie în perioadele de creștere foarte rapidă, în cazul anumitor boli – dar trebuie să fim atenți pentru că există și situații când nu e bine să dăm anumite vitamine sau minerale; de exemplu, nu dăm sirop de vitamine unui copil care are paraziți intestinali pentru că și paraziții intestinali se bucură de ele și nu mai ajung la copil. Există anumite boli în care copilul nu absoarbe bine vitaminele; de exemplu, bolile digestive care determină deficit de absorbție a vitaminelor liposolubile și atunci dacă le dăm sub formă liposolubilă, adică de alimente cu grăsimi. Practic, ele nu își fac ciclul lor și nu se pot absorbi și atunci trebuie administrate sub formă medicamentoasă, uneori chiar și injectabilă, în așa fel încât să ajungă direct acolo unde trebuie. În perioadele de stres, în perioadele de activitate intelectuală intensă, în anotimpurile de tranziție, primăvară și toamnă – și toamna există un soi de astenie, mai ales că copilul merge la școală și dintr-odată intervine stresul, așa că trebuie să îl pregătim pentru iarnă și să îi dăm niște lucruri ca să îi umplem rezervele.
Apoi este perioada pubertății, când se produce o creștere rapidă, transformări foarte mari, când se instalează menstra, iar fetițele au nevoie de niște lucruri în plus, cum ar fi fier, calciu pentru că se pierd prin menstră.
Este important și ce vitamine luăm. Trebuie să aibă gust bun, să poată fi acceptate cu ușurință de copil pentru că degeaba le ai în sticluță dacă copilul nu le acceptă și scuipă tot. Este important să nu le lăsăm la îndemâna copilului pentru că există și anumite situații în care copilul se poate intoxica cu anumite suplimente, mai ales cele care conțin fier.
Când se întâmplă să avem carențe de vitamine e foarte ușor să ne dăm seama cum stau lucrurile. Dacă, de exemplu, este un copil care are o lipsă mare de vitamine și îi dăm un sirop de vitamine, dintr-odată dintr-un copil care nu mânca înflorește și mănâncă de rupe.
Există și momente când trebuie date vitamine și celor care țin cure de slăbire și care nu iau vitamine pentru că se îngrașă. Și așa este, dar o cură de slăbire foarte drastică poate să te facă în asemenea măsură încât să cazi pe jos din cauza lipsei de vitamine. Trebuie să li se explice că îi va apuca pofta de mâncare și să nu îi dea curs în acele 3-4 zile până când organismul se echilibrează pentru că după aceea lucrurile reintră în normal.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 19 mai 2025
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Exprimă-ți părerea despre informațiile din acest articol
Explorează și articole din celelalte categorii
Mituri despre sănătate
Echipa editorială
Activități editoriale
4 februarie 2025
acum 3 luni
5.6K
3
Mituri despre sănătate
Echipa editorială
Activități editoriale
12 februarie 2025
acum 3 luni
2.9K
1
Obstretică ginecologie
Prof. Univ. Claudia Mehedințu
Medic primar obstetrică-ginecologie
26 noiembrie 2024
acum 5 luni
179
2
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
26 noiembrie 2024
acum 5 luni
2.4K
1
