0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
26 noiembrie 2024 (acum 4 luni)
Când ne gândim la memorie, creierul este primul lucru care ne vine în minte. Timp de decenii, s-a crezut că celulele creierului, sau neuronii, sunt singurele responsabile de păstrarea amintirilor noastre. Totuși, un studiu realizat de Universitatea din New York (NYU) a arătat că celulele din alte părți ale corpului, cum ar fi cele din țesutul renal și nervos, pot, de asemenea, să învețe și să înregistreze amintiri.
Studiul, condus de Nikolay V. Kukushkin, profesor asociat clinic de științe ale vieții la NYU și publicat în revista Nature Communications, pune sub semnul întrebării ideea conform căreia memoria este limitată la creier și arată că și alte celule din corp pot învăța și forma amintiri.
Această descoperire se bazează pe experimente inspirate dintr-un principiu neurologic bine cunoscut: efectul de masare-spațiere. Acest efect explică de ce reținem mai bine informațiile atunci când le studiem în intervale separate, spre deosebire de a le învăța intens într-o singură sesiune. Cercetătorii s-au întrebat dacă celulele non-neuronale răspund, de asemenea, la modele de stimuli în timp, într-un mod similar cu neuronii.
Pentru a testa ipoteza, oamenii de știință au studiat două tipuri de celule umane non-neuronale: una provenită din țesut renal și alta din țesut nervos. Aceste celule au fost expuse unor modele de semnale chimice menite să imite impulsurile neurotransmițătorilor la care neuronii sunt expuși în timpul procesului de învățare. În mod surprinzător, celulele au activat un „gen al memoriei”, același gen pe care neuronii îl folosesc pentru a detecta tipare și pentru a-și restructura conexiunile în vederea păstrării informațiilor.
Pentru a monitoriza activitatea, cercetătorii au modificat genetic celulele astfel încât să producă o proteină fluorescentă ori de câte ori genul memoriei era activat. Acest lucru le-a permis să urmărească momentul în care celulele „învățau”.
Rezultatele au fost uimitoare. Când impulsurile chimice au fost distribuite în intervale spațiate - asemănătoare cu pauzele în procesul de învățare -, genul memoriei a rămas activ pentru perioade mai lungi și a răspuns mai puternic decât în cazul stimulării continue. Acest lucru a reflectat comportamentul neuronilor în fața repetiției spațiate, oferind dovezi clare că și celulele non-neuronale pot învăța și reține tipare.
Pe măsură ce învățăm mai multe despre modul în care celulele non-neuronale stochează și procesează informații, aceste cunoștințe ar putea revoluționa știința medical și modul în care sunt abordate bolile.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 4 aprilie 2025
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Exprimă-ți părerea despre informațiile din acest articol
Explorează și articole din celelalte categorii
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
3 aprilie 2025
acum 1 zi
1.4K
1
Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice
Dr. Alin Popescu
Medic primar de medicină sportivă
26 noiembrie 2024
acum 4 luni
1.3K
0
Gastroenterologie
Dr. Camelia Sărățanu
Medic specialist gastroenterolog
11 martie 2025
acum 24 zile
3.1K
1
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
16 ianuarie 2025
acum 2 luni
5.6K
2
