Ficatul este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman, având funcţii vitale, motiv pentru care este denumit “uzina” organismului.

Ficatul îndeplineşte aproximativ 500 de funcţii dintre care cele mai importante sunt:
funcţia de detoxfiere – transformă substanţele străine care ajung în organism pe diferite căi în substanţe ce pot fi eliminate prin căile de excreţie naturale ale organismului; transformă substanţele toxice rezultate din metabolismul organismului (de exemplu amoniacul) în substanţe mai puţin nocive ce pot fi eliminate prin căile de excreţie naturale ale organismului;
funcţia de excreţie – secretă bila prin care se elimină majoritatea substanţelor grase din sânge (inclusiv colesterolul);
funcţia de digestie – secretă bila care contribuie la digestia şi absorbţia grăsimilor din alimentaţie;
funcţia de sinteză – sintetizează: proteine (albumină – implicată în menţinerea volumului plasmatic şi a echilibrului hidrolectrolitic; substanţe ce intervin în coagularea sângelui; proteine cu rol în metabolism, imunitate etc.); glucide (glicogen – forma de depozit a zaharurilor care este o sursă rapidă de energie); lipide (acizi biliari principalele component din bilă);
funcţia endocrină – contribuie la sinteza hormonilor tiroidieni.
Cum se dezvoltă afecţiunile hepatice?
Ficatul are marele avantaj de a fi un organ ce se poate regenera, chiar dacă suferă de afecţiuni grave. Cu toate acestea, capacitatea ficatului de a se regenera este limitată şi factori numeroşi conduc la afectarea lui continuă.
Ficatul răspunde la diverse agresiuni prin inflamaţie. Orice inflamaţie a ficatului este numită hepatită, indiferent care este cauza inflamaţiei. Inflamaţia bruscă a ficatului este cunoscută ca fiind hepatită acută. Dacă inflamaţia persistă mai mult de şase luni, această condiţie este cunsocută ca hepatită cronică.
Cauzele hepatitelor pot fi:
virale (virusul hepatic A, virusul hepatic B, virusul hepatic C, virusul hepatic D, virusul hepatic E). Transmiterea virusurilor hepatice se realizează prin intermediul hranei şi a băuturilor infectate (virusul hepatic A şi E), prin transfuzii de sange sau contact sexual neprotejat (virusul hepatic B, C şi D);
toxice: alcool, medicamente şi alte substanţe toxice (ex. solvenţi, pesticide, ciuperci otrăvitoare).
Inflamaţia face parte din procesul de regenerare a ţesuturilor afectate. În mod asemănător unei răni pe piele, care se cicatrizează, în timpul regenerării ficatului apar sechele sub forma fibrozei. Concomitent cu dezvoltarea fibrozei apare şi încărcarea cu grăsimi a ficatului ce poartă numele de steatoză hepatică. Afectarea repetată a ficatului face ca regenerarea să nu aibă loc atât de rapid, iar fibroza se dezvoltă ca o cicatrice a ficatului. Un ficat fibrozat poate cu greu să funcţioneze optim.
Îndepărtarea şi tratarea cauzei inflamaţiei hepatice conduce la prevenirea apariţiei fibrozei. În cazul în care cauza inflamaţiei continuă să agreseze ficatul, fibroza se poate răspândi la nivelul întregului ficat, perturbându-i structura şi capacitatea de lucru a celulelor hepatice. Această situaţie este cunoscută ca fiind ciroză compensată. Chiar la acest stadiu avansat de suferinţă hepatică, multe persoane nu manifestă semne şi simptome.
Ţesuturile fibrozate din ciroză perturbă circulaţia sanguină de la nivelul ficatului, ceea ce are ca rezultat creşterea presiunii în venele ce irigă tractul digestiv. Astfel, apar varicele esofagiene şi hipertensiunea portală care se manifestă prin apariţia hemoragiilor digestive.

Ţesutul fibrozat este dificil de îndepărtat şi poate fi permanent. Cu toate acestea, progresia fibrozei hepatice poate fi încetinită sau oprită prin îndepărtarea cauzei afectării hepatice. Dacă afectarea hepatica continuă, ficatul nu mai poate îndeplini funcţiile minime pentru supravieţuire, iar acest stadiu poartă denumirea de ciroză decompensată. Caracteristic pentru acest stadiu sunt ascita şi encefalopatia hepatică.
Ascita este o manifestare care apare ca urmare a presiunii ridicate din vasele de sânge hepatice. Această presiune determină ca apa din vasele de sânge să iasă şi se acumulează la nivelul abdomenului şi membrelor sub forma unor acumulări de lichid importante. Această situaţie produce un disconfort major, iar respiraţia este îngreunată. Cea mai periculoasă problemă asociată ascitei este riscul de infecţie foarte crescut, care poate pune viaţă în pericol. Dacă aveți ascită și faceţi febră sau apare o durere abdominală este necesar să mergeţi de urgenţă la spital, deoarece acestea sunt semnele unei infecţii care vă pot pune viaţă în pericol.

Encefalopatia hepatică este explicată prin faptul că ficatul este incapabil de a-şi îndeplini funcţia de detoxifiere. De aceea substanţe toxice provenite din metabolism (de exemplu amoniacul) nu pot fi îndepărtate şi ajung la creier provocând o serie de tulburări neurologice (tremor al mâinilor, tulburări de concentrare şi memorie, de vorbire şi ale somnului), tulburări psihice şi ale stării de spirit. Aceste persoane îşi desfăşoară cu greu activităţile zilnice: scris, vorbit, condus autovehicule. În cazuri grave aceste toxine pot provoca chiar şi comă.
Dacă sunteţi confuz sau dacă sunteţi foarte somnoros, este necesar mergeţi de urgenţă la spital. În aceste condiţii, atunci când aveţi aceste simptome, nu trebuie să conduceţi autovehicule.
Cum îmi dau seama că sufăr de o afecţiune hepatică?

De cele mai multe ori, afectarea hepatică este silenţioasă şi în primele stadii ale principalelor boli hepatice nu există manifestări, cei mai mulţi pacienţi fiind diagnosticaţi întâmplător, cu ocazia unor analize de sânge de rutină, a unui examen ecografic abdominal de control sau în cadrul unui consult medical pentru alte acuze decât cele hepatice.
Simptomele care trebuie să vă trimită la medic sunt: lipsa de putere (astenie fizică), lipsa poftei de mâncare, oboseala nejustificată de efort, somnolenţa, dureri sau disconfort în capul pieptului sau în dreptul ficatului, balonări, scaune moi, scaune colorate, greaţă, vărsături, dureri de cap. Acestea denotă posibilitatea ca ficatul dumneavoastră să fie afectat.
Afectarea hepatică poate fi frecvent însoţită şi de o serie de manifestări care pot apărea brusc, aşa cum se întâmplă atunci când culoarea pielii, a albului ochilor şi a urinei devine galben muştar sau portocaliu, manifestări ce apar în cazul afecţiunilor hepatice acute. Acest simptom se numeşte icter.
Cum aflu dacă am o afecţiune hepatică?
Consultul medical de rutină precum şi consultul medical efectuat atunci când aveţi suspiciunea că suferiţi de o boală hepatică reprezintă o modalitate prin care puteţi afla dacă ficatul dumneavostră suferă. Medicul va stabili care sunt investigaţiile, pe care trebuie să le efectuaţi pentru evaluarea stării dumneavostră de sănătate. Investigaţiile, pe care urmează să le efectuaţi sunt analize de sânge şi urină precum şi examen ecografic.
Ficatul suferă în tăcere şi de aceea, pentru depistarea cât mai precoce a afecţiunilor hepatice, analizele complete de sânge şi urină trebuie efectuate minim o dată pe an. În cazul unei boli hepatice confirmate analizele trebuie repetate la 3 sau 6 luni.
Bibliografie
1. Alcohol and liver disease. The British Liver Trust 2017
2. Diet and liver disease. The British Liver Trust 2011
Îți recomandăm să citești și...
Ghidul pacienţilor cu afecţiuni hepatice: Alimente permise și alimente de evitat
Ghidul pacienţilor cu afecţiuni hepatice: Ce pot face pentru a preveni sau opri progresia afecţiunilor hepatice?