Înainte de toate, este important să înțelegem ce înseamnă așteptărilor părinților. Acestea se referă la convingerile și standardele pe care aceștia le au în legătură cu performanța academică a copilului lor. Așteptările pot fi:
realiste, care încurajează efortul și progresul.
ridicate, care pun presiune pe copil, fără a lua în considerare capacitățile individuale sau interesele acestuia.
În timp ce primele pot inspira elevii, cele din urmă pot duce la un stres contraproductiv, iar studiile ne arată efectele. De exemplu, o analiză sistematică din 2020, publicată în Frontiers in Psychology, a subliniat că implicarea excesivă a părinților, combinată cu așteptări ridicate, contribuie la stres emoțional și scăderea stimei de sine la elevi.
Semne ale stresului de examen cauzat de presiunea părinților
Îngrijorare persistentă cu privire la dezamăgirea părinților
Tulburări de somn sau schimbări în obiceiurile alimentare
Iritabilitate sau schimbări bruște de dispoziție
Simptome fizice precum dureri de cap sau dureri abdominale
Evitarea studiului sau procrastinare din frica de eșec
Cum poate fi gestionat stresul provocat de așteptările părinților
Pentru copii:
1. Comunicare deschisă: este important ca aceștea să vorbească cu părinții despre cum îi fac să se simtă așteptările lor și să le împărtășească sincer obiectivele și îngrijorările pe care le au.
2. Stabilirea unor obiective realiste – Copiii trebuie să se concentreze pe progresul personal și pe efort, nu doar pe rezultate. Este recomandată împărțirea sarcinile mari în pași mai mici pentru a reduce senzația de copleșire.
3. Dezvoltarea mecanismelor de coping – Practicarea mindfulness-ului, a exercițiilor de respirație sau yoga îi poate ajuta să rămână calmi.
4. Căutarea sprijinului specializat – Atunci când nu pot gestiona singuri stresul, este important să ceară ajutorul profesorilor, consilierilor sau prietenilor.
Pentru părinți:
1. Încurajați efortul, nu doar rezultatele - Lăudați munca susținută și perseverența, nu doar notele. Arătați interes față de parcursul de învățare al copilului, nu doar față de rezultate.
2. Fiți disponibili emotional - Ascultați activ și validați emoțiile copilului. Evitați comparațiile cu frați sau colegi.
3. Colaborați, nu controlați - Implicați copilul în stabilirea obiectivelor și a planificării academice și oferiți ajutor doar când vi se cere, respectând autonomia copilului.
4. Informați-vă - Înțelegeți presiunile academice cu care se confruntă copilul și învățați despre psihologia adolescenței și impactul stresului.