Digestia este un proces esențial pentru sănătate, iar enzimele digestive joacă rolul principal în această piesă complexă. Dacă la adulți un deficit enzimatic poate trece uneori neobservat, la copii poate avea efecte grave și rapide asupra creșterii și dezvoltării. În primii ani de viață, fiecare nutriment contează, iar sistemul digestiv fragil al celor mici depinde în mod direct de prezența și funcționarea corectă a enzimelor digestive.
De ce sunt enzimele digestive importante și pentru copii și de ce deficitul enzimatic poate fi mai periculos pentru copii decât pentru adulți? Aflați răspunsul din interviul cu Dr. Liliana Tauberg, medic specialist pediatru.
Enzimele digestive sunt de importanță vitală. Ele ne ajută să digerăm mâncarea și să transformăm ceea ce primim în stare brută (carne, legume) în ceva ce organismul poate folosi pentru a-și crea structurile, pentru a-și furniza energia. Fără ele nu am putea trăi. Practic am mânca mâncare și ar ieși pe partea cealaltă nemodificată.
Un adult dacă are, să zicem, deficit enzimatic tranzitor are deja anumite rezerve făcute. Adultul nu trebuie să crească. Adultul are deja organismul format. Pe când un copil trebuie să crească, trebuie să-și formeze proteina proprie, trebuie, realmente, să-și poată digera alimentele în așa fel încât să aibă de unde să crească și să se dezvolte. În afară de asta, sistemul enzimatic al copilului nu este format încă în totalitate.
Anumite enzime se secretă în cantitate mică, anumite enzime deloc și automat dacă din puțin dispare ceva, rămâne și mai puțin. Există anumite enzime care sunt foarte importante la o anumită vârstă. De exemplu, celebra lactază care ne ajută să digerăm lactoza, zahărul din lapte. Un adult dacă are deficit de lactază, poate să ocolească alimentele care conțin lactoză. Poate să nu bea lapte, poate să mănânce orice altceva. Dar un copil nu are ce să facă. Un sugar trebuie să bea lapte. Acesta este singurul lui aliment. Dacă nu are suficientă lactoză sau chiar nu are deloc evident că va muri de foame.
Deficitul de lactază se instalează foarte ușor. Am să vă explic imediat de ce. Noi avem enzime în două locuri: o parte din enzime se secretă în pancreas pe care el le aruncă în tubul digestiv și o parte din enzime chiar în mucoasa tubului digestiv. În mucoasa tubului digestiv, mai ales în intestinul subțire, sunt enzime care ne ajută să scindăm zaharurile. Imaginați-vă vilozitățile intestinale ca pe niște dealuri, iar în dealurile acestea există enzimele digestive. Doar că la baza dealului sunt enzimele care digeră amidonul. Puțin mai sus este dizaharidaza care digeră zahărul. Sus de tot, pe vârful vilozității, este lactaza care ajută la digestia lactozei. Și dacă, să zicem, că un copil are o diaree, doar câteva scaune proaste, e ca și cum ar veni furtuna peste acele vilozități care sunt exact ca o pădure. Practic lactaza a zburat imediat. Din momentul în care lactaza a zburat, nu se mai digeră lactoza. Lactoza are o proprietate. Lactoza este o substanță activ osmotic. Ea trage prin peretele intestinului apa din țesuturi și atunci se pornește diareea și mai tare. Și am intrat în cercul vicios: lactaza nu este, lactoza rămâne nedigerată, diareea se accentuează, vilozitatea se duce și mai rău. La un moment dat, ajunge să nu mai digere nici zahărul. Cel mai greu ajunge să nu se digere amidonul. De aceea, de exemplu, copiilor cu diaree li se dădea pe vremuri mucilagiu de orez pentru că are cereale, are amidon și acela ajunge să se digere.
Alt motiv pentru care deficitul enzimatic poate fi problematic la vârsta copilăriei este faptul că la vârsta copilăriei se manifestă anumite boli congenitale care sunt însoțite de mari deficite enzimatice și pe care le întâlnim la adult doar dacă copilul a ajuns să treacă de vârsta copilăriei. De exemplu, fibroza chistică în care există mari deficite de enzime pancreatice și, practic, copilul acela nu poate digera mâncarea și ea rămâne nedigerată. Copiii nu cresc, au diaree în permanență și mulți dintre ei, mă rog, pe vremuri când nu se știa despre asta chiar mureau în primii ani de viață. Dar chiar și acum, cu toate progresele medicinii moderne, nu din cauza părții cu digestia, ci din cauza afectării pulmonare, acești adulți trăiesc mai puțin, au o durată de viață mai scăzută. E foarte adevărat că între timp lucrurile s-au mai ameliorat și există modalități de a îi face să trăiască mai mult. Înainte nu te așteptai ca cineva cu fibroză chistică să treacă de vârsta de 20-30 de ani. Era ceva aproape de imposibil.
Intoleranța congenitală la lactoză și alte boli care se manifestă efectiv la vârsta copilăriei și, bineînțeles, că ele sunt foarte grave și de aici este problema cu deficitul enzimatic. Există preparate care conțin lactază. Există enzime digestive pe care le dăm pentru aceste deficite. De exemplu, un deficit tranzitor poate să apară după o diaree, după o boală digestivă, după o boală în general. Atunci când dăm aceste enzime digestive, acelea care sunt extrase din surse animale, determină propriul organism să nu mai secrete propriile enzime. În momentul în care le dăm, trebuie să avem grijă ca atunci când le luăm înapoi să o facem treptat pentru că dacă îi dai ceva organismului zice ,,Nu mai fac”. Lucrul acesta nu se întâmplă cu enzimele așa zis digestive, dar care nu sunt extrase de la animale, ci sunt enzime de origine vegetală. Ele fac același lucru, dar organismul sesizează diferența și continuă să-și producă propriile lui enzime dacă nu i se dau. Deci aici trebuie să avem puțină grijă!