De la stat prea mult pe scaun până la activități fizice intense, durerea de spate este una dintre cele mai comune afecțiuni. Indiferent de vârstă, aceasta poate apărea ca o senzație bruscă și ascuțită sau, din contră, se poate manifesta treptat, devenind o povară constantă. Cauzele sunt variate, de la postură incorectă și sedentarism până la traumatisme sau tensiunea acumulată din cauza stresului zilnic.
Petrecem tot mai mult timp în trafic. Ce trebuie să facem pentru a preveni apariția durerilor de spate?
În primul rând, trebuie să acceptăm acest stat la volan precum o chestie dată, pe care nu o pot modifica. Ideal ar fi ca la fiecare 50 de minute de condus să facem 2-3 minute de pauză, aceasta însemând obligatoriu ieșirea din autoturism și câteva mișcări de dezmorțire. La un drum de 1 h 20 de minute ești tentat să nu mai faci pauză la 50 de minute și pe undeva este firesc acest lucru. Accept că dacă avem 1h 30 minute dimineață și încă 1h 30 minute seara, o parcurgem fără pauze, dar dacă mergem către 2 h, din punctul meu de vedere, este bine undeva la 45/50 de minute să facem o pauză și să ne mișcăm un pic, 2/3 minute în orcie parcare/benzinărie, doar să ne dezmorțim. Durerile, din punctul meu de vedere, totuși nu ar trebui să le punem exclusiv pe seama statului la volan. Câte ore stau la birou? Am făcut pauzele necesare? M-am mișcat suficient? Am un scaun suficient de bun la birou? Apoi, am o saltea suficient de bună acasă? E o saltea super-ortopedică? E o saltea care-mi generează 7/8 h de somn bune acasă? Am o pernă suficient de mică/ suficient de bună cât să-mi susțină cervicala? Lucrile acestea converg și ele către starea de bine a apartului nostru locomotor, dar în primul rând la aceea ce înseamnă spate și coloană (cervical, toracal și lombar).
Într-adevăr, statul la volan poate să fie un factor precipitant, n-aș zice cauzator, dar sunt foarte multe alte lucruri care concură la apariția acestor dureri. Probabil, cel mai mai important fiind excesul ponderal. Personale obeze au un risc evident mai mare în această direcție. La drum lung e foarte important să nu uităm să ne hidratăm corespunzător, să avem o temperatură constantă și să nu ne tragă curent de la un geam deschis aberant, să nu avem o poziție vicioasă, una care să dea tensiune în umeri sau în cervicală, și să nu uităm de pauze, care mie mi se par foarte importante la 40/50/60 de minute, în funcție de caracteristicile drumului și posibilitățile de a ne opri. Să avem acele 2/3 minute de pauză. Mi se pare mult mai important să ne oprim des și să stăm puțin decât să facem la un drum de 8 h o singură pauză la 4 h, dar să stăm 20 de minute. Mi se pare important să spațiem aceste pauze și chiar dacă nu avem dureri, să facem cu adevărat o profilaxie primară și să venim în întâmpinarea acestor posibile probleme. Chiar cred că proverbul acela vechi românesc se potrivește foarte bine – „Paza bună trece primejdia rea” și cu cât acest obicei de condus este fișa postului la noi, cu atât trebuie să avem mai multă grijă și mai reiterez încă o dată ceea ce spun cu orice ocazie, ar trebuie să avem mare grijă să nu ajungem obezi. Obezitatea care merge mână în mâncă cu sedentarismul și cu ore multe la vola, categoric nu poate să ducă într-o direcție bună. Este indubitabil.
Ce soluții avem dacă deja ne confruntăm cu durere de la petrecut multe ore în aceeași poziție?
Dacă durerile au apărut, trebuie să consultăm un specialist în sănătate care să stabilească un diagnostic, poate să fie pe baza unui examen clinic și a anamnezei. Este posibil să avem nevoie de niște investigații paraclinice, cel mai frecevnt, de un examen RMN. În funcție de diagnosticul stabilit, evident urmează un tratament. Acesta fiind de fapt cam din aceeași zonă, doar cu anumite particularități: scădere în greutate, nu stăm la volan pe scaun mai mult de maxim 1 h fără să ne ridicăm, nu stăm în picioare mai mult de 1 h să gătim fără să ne așezăm. După care vine o serie de medicație pentru calmarea durerilor, kinetoterapie foarte importantă pentru întărirea musculaturii paravertebrale și a drepților abdominali sau dacă ne permitem, și mai bine, hidrokinetoterapia (gimnastică în apă), electroterapie care are și ea valoare atât în controlul durerii, dar și-n tonifierea musculaturiii, masaj, dar și alte lucruri mai puțin uzuale în România: un consult podiatric sau podologic. Dacă durerile de spate sunt de cauză gravă, poate să fie nevoie, deși rar întâlnit, de un consult neurochirurgical și de o nedorită intervenție. Repet, sunt foarte rare durerile de spate care au într-adevăr nevoie de astfel de intervenție.
Durerea de spate de foarte multe ori este o imagine a ceea ce noi facem și o imagine a cum ne respectăm pe noi înșine, dacă avem grijă de greutatea noastră, dacă suntem persoane active. Dacă nu rămânem mult timp în aceeași poziție, probabilitatea de a apărea durerile de spate este mai mică, nu este nulă. Durerea de spate este o durere relativ frecventă, precum durerea de cap, nu poți să spui indiferent de ce ai face că garantezi că nu va mai apărea niciodată, e absurd. Obiectivul dumneavoastră este să aveți cât mai rar durerea și cu intensitate cât mai mică, așa mi se pare mie realist. Acel brâu tradițional care încă este foarte folosit este extrem de bun, doar în fază acută, în momentul în care pacientul are durere mare și vreau să blochez zona respectivă. Ulterior, eventual, doar pe niște suprasolicitări, cum ar fi mers la sală și ridicat greutăți mari sau tăiat lemne în bătătură. În aceste cazuri purtăm brâu o oră/două, cât timp facem activitatea. În rest, uitați brâul, este ori pe fază acută, cât doare până își face medicația treaba și ne îndreptăm către recuperare medicală sau pe aceste activități fizice intense ca o măsură de protecție, mai ales dacă avem un istoric în spate. Altfel, brâul presează musculatura paravertebrală pe care vreau să o dezvolt. Kinetoterapia vrea să dezvolte musculatura, iar brâul să nu-i permită dezvoltarea. Este un lucru util care într-un context nefavorabil poate să producă mai mult rău decât bine.
Pandemia a venit la pachet și cu lucrul de acasă, la biroul imporvizat în bucătărie sau în sufragerie. Ce obiceiuri ar trebui să introducem în programul zilnic pentru a evita durerile de spate?
Dacă ne raportăm la munca de acasă, ar trebui să fie trei aspecte diferite clar setate. Primul este legat de programul de muncă – de la cât la cât muncim, când avem pauze, cum ne organizăm. La începutul pandemiei toată lumea vedea câștigul reprezentat de lipsa deplasării, după aceea, s-a dovedit că orele acelea nu prea s-au câștigat. În primul rând, trebuie să avem un program pe care să-l respectăm cât mai bine, din această disciplină deja niște lucruri le am în control. Al doilea aspect foarte important este locul de muncă, un birou cât de mic bate masa din bucătărie. Să aibă un scaun cât de cât ergonomic și este peste taburetul din bucătărie și masa din bucătărie. Chit că am întâlniri pe diverse platforme online, chit că am ședințe cu colegii, la școală cu părinții, trebuie să am un minim de confort. Este o altă formă de respect pentru tine însuși și nu presupune o investiție financiară semnificativă. Important este să delimităm cât se poate acest spațiu de lucru de celelalte spații casnice. Chiar dacă am doar o garsonieră, aș merge pe o comodă lângă televizor decât pe masa din bucătărie, una adaptată, ridicată puțin, cu un plat extensibil și un scaun cât de cât adaptat nevoilor noastre. Aceste lucruri sunt extrem de importante și dacă ar fi o singură zi pe săptămână să lucrăm de acasă. Trebuie să fim conștienți că acest lucru de acasă ca și ergonomie trebuie să se apropie cât mai mult cu ce aveam anterior la birou. Abia în poziția a treia apar exercițiile. Acestea pot fi în două direcții împărțite. Niște exerciții pe care le mai făceam la birou și altele dedicate statului în casă. Putem lua de pe internet, de pe programe plătite de gimnastică la distanță, o serie de exerciții pentru coloană, bazin, membre inferioare și să facem 30/40 de minute șase zile pe săptămână. Varianta ideală ar fi măcar de două/trei ori să fiu supravegheat de un kinetoterapeut care să-mi corecteze mișcarea. La început este bine să ai un profesionist care să te supervizeze și, din punctul meu de vedere, la două/trei luni poate să mai arunce un ochi, sigur mai are ce să corecteze. Aceste 30/40 de minute sunt foarte bune. În măsura în care nu avem spațiu, chef și în niciun fel tragere de inimă, putem înlocui, pierzând anumite beneficii, și cu o bicicletă statică sau o bandă.
Ce le recomandați celor care nu sunt fani ai mersului la sală sau ai exercițiilor făcute acasă?
Pe de altă parte, cred foarte mult că trebuie să iubim foarte mult în primul rând activitățile outdoor. Nu ar trebui să ne gândim câte exerciții facem în casă, ci trebuie să ieșim afară, să ne mișcăm, să mergem în parc, să ne luăm o bicicletă sau să închiriem, să mergem pe un lac să vâslim, să mergem la bazin, să mergem pe jos. Respect întrebarea, mi-a fost adresată de foarte multe ori, dar nu cred că mișcarea trebuie neapărat să o legăm de statul acasă. Sunt foarte mulți care sunt tentați de asta, dar eu cred că însăși mobilitatea să ieșim este o chestie bună. Nu poți să faci totul în aceași patru pereți. Mie personal îmi place foarte mult să merg pe jos, fac undeva la 100 km de mers pe jos și mie asta îmi dă un tonus foarte bun. Mersul pe jos e cea mai ușoară, veche și ieftină formă de mișcare, ar trebui să ne intre în obicei. Mai mult de atât, în momentul în care pe noi, copiii noștri sau nepoții noștri ne văd fiind activi, suntem un exemplu foarte bun pentru ei. La distanțe de sub un kilometru să nu mergi pe jos este un exmplu prost. Din acest punct de vedere ar trebui să fim și un exemplu pentru copii și adolescenți pentru că ei preiau foarte repede aceste obiceiuri sedentare și la vârsta lor este foarte periculos. Sedentarismul de tânăr, de copil, foarte greu îl combați la vârsta adultă.
În concluzie facem exerciții, avem program, avem birou și scaun ergonomic, facem exerciții în casă, dar nu uităm să ieșim afară.
De ce trebuie să ținem cont atunci când urmăm un program de slăbit?
Dorința de a slăbi rapid este un mare pericol. Ar trebui, în momentul în care ne dorim să slăbim, să avem două obiective distincte în minte. Unul, să pierd din greutate, iar acest lucru se vede foarte bine în IMC (Indicele de masă corporală), dar totodată, să ne păstrăm sau chiar să creștem, în ciuda faptului că noi pierdem kg, masa activă, teșutul muscular, care se vede în compoziția corporală. Dacă vorbim de o persoană obeză, supraponderală, indiferent cum ar fi, vorbim pe de o parte de IMC, dar pe altă parte și de compoziția corporală. Pe mine mă interesează să duc IMC-ul mai jos, ideal sub 25, să fie normal ponderal, dar mă interesează totodată să fac tot să nu pierd din masa musculară. De aceea, în orice program inteligent de slăbit, exercițiul fizic are locul lui bine definit. Noi nu putem doar din restricție alimentară să ajungem în punctul în care ne dorim. Sunt cele patru elemente importante: alimentație, mișcare, hidratare și somn (să nu uităm că privarea de somn este principalul factor obezogen).
Noi facem restricție calorică, învățăm omul să se miște neagresiv și setăm ceva realist: maxim 1kg pierdut în două săptămâni. Maxim 2 kg pe lună este un ritm sustenabil. Unul pe care poți miza că-l duci mai departe, un ritm pe care organismul e fericit. Organizația Mondială a Sănătății vorbește în termeni generali că un pacient n-ar trebui să slăbească mai mult de 10% din greutatea lui într-un an, ceea ce unora li se pare foarte puțin, dar asta o poți repeta an de an. Multe persoane uită și de „regula celor 10%” din pregătirea fizică – indiferent cât de bine te simți, nu încarci cu mai mult de 10% de la săptămână la săptămână. Nu dublezi efortul. Niciodată nu trebuie privită o pontențială cură de slăbire precum o cursă de alergare pe o distanță scurtă, ci precum un maraton. Trebuie să mă gândesc ce fac peste un an, peste doi ani, cum o să mă simt peste trei ani. Mereu să aveți în vedere cât pierdeți din țesutul adipos și cât cresc sau măcar mențin masa musculară. Kilogramul în sine e important, dar la fel este și compoziția corporală.
Trecând de IMC, compoziția corporală, cred că lucrul neglijat de multe ori este starea fizică și psihică. Slăbești ca să te simți mai ușor, mai în tonus. A schimba stilul de viață nu înseamnă că devii leșinat, stors... Fă-ți analize, află ce se întâmplă, ia-ți suplimente, fă ce ai nevoie, dar nu este în regulă. Când pierdem în greutate și creștem în țesut muscular, întodeauna trebuie să fim mai în tonus. Este bine să slăbim, dar trebuie să o facem inteligent. Slăbitul nu înseamnă că ajung într-un punct în care nu mai am vlagă. Energia ar trebui să fie superioară.
Curățenia în casă, fie că e de primăvară, vară sau toamnă, se transformă în adevărate tururi de forță. Cum evităm durerile musculoscheletale?
Unele activități casnice sunt plictisioare, dar lipsite de riscuri majore. Altele, cum ar fi mutatul canapelei/mobilei, ar trebui să le facem inteligent. Ar trebui să fim încălziți, nu m-am trezit de dimineață, m-am ridicat din pat și mut dulapul. De asemenea, întodeauna să facem mișcările cu spatele înțepenit. Când ridic ceva mă duc întodeauna din genunchi. Aplecarea în fața expune fabulos zona lombară și pune o presiune pe ea. Mutările generează niște dureri nefericite, altele decât febra musculară (care apare și când că nu faci suficientă mișcare).
Cum este afectată sănătatea sistemului articular, osos și muscular al femeilor care se apropie sau sunt la menopauză?
Lucururile acestea categoric pot fi legate și de acest moment unic în viață femeilor, dar răspunsul în mare măsură se poate aplica și bărbaților pe același interval de vârstă. Am spus-o și cu alte ocazii, noi trebuie să deosebim durerile articulare în două clase: traumatice și nontraumatice.
Durerea traumatică este cea care te face să mergi la Camera de Gardă de Ortopedie: entorsă, luxații, fractură, contuzie, s-a întâmlat ceva. Întodeauna traumatismul cere ortoped. Durerea nontraumatică este o durere apărută progresiv sau eventual după un efort mai mare, dar nu traumatism. Este o durere degenerativă. Pacientul ar trebui să meargă, dacă nu are medic de familie, la reumatologie sau recuperare medicală. În zona aceasta de reumatologie, se ridică trei probleme, cel puțin. Prima: poate e o boală reumatică la debut. În pasul al doilea, reumatologul poate să spună că este o degenerare a articulațiilor, cum ar fi atroza genunchiului sau a șoldului. Acestea sunt niște realități pe care undeva sunt absolut de neevitat dacă am trăi 100/110 ani. Ar trebui să apară foarte târziu și în grad foarte mic. Influențează foarte mult sedentarismul sau activitatea fizică exagerată. În momentul în care mai intervine și un exces ponderal, lucrurile se complică și mai mult. Astfel, dacă sunt sendentar, am exces ponderal, dacă mă și încalț aiurea, pot ajunge să am probleme semnificative la nivelul articulațiilor.
Cum pot susține sănătatea sistemului articular persoanele în vârstă?
Pot lua, în primul rând, decizia să pierd în greutate. Pot lua decizia importantă de a face mai multă mișcare, articulația este sprijinită de mușchi, aparatul logomoter este un aparat de mușchi și articulații. Îmi mențin masa activă. După aceea, încep cu ajutoarele. Pe articulații iau condroprotectoare în 3/4 luni la rând, în doza recomandă de producător. Nu aștept stadiul patru, încep mai rapid. Pot să fac infiltrație cu formule de acid hialaluronic, cu PRP, în funcție de diagnostic. Pot să fac recuperare – electroterapie, kinetoterapie sau hidrokinetoterapie. Pot să fac masaj, îmi drenează zona, îmi tonifică musculatura. Sunt multe terapii care pot fi făcute, scopul nefiind de a vindeca, ci de a preveni degradarea consecutivă. Obiectivele realiste țin de menținerea în parametrii normali. La un moment dat, demersul nostru terapeutic chiar dacă nu poate să schimbe într-adevăr niște imagini, poate schimba semnificativ calitatea vieții. Să nu uităm un alt aspect negligat, când ne simțim bine noi trebuie să facem tot ce putem pentru a prelungi această stare și ulterior. Momentul cel mai bun pentru a face gimnastică medicală, pentru a merge la stațiuni este momentul când nu te doare, precum o profilaxie secundară. M-a durut o dată, fac profilaxie secundară ca acea durere să apară cât mai rar și la o intensitate cât mai mică. Înaintarea în vârstă nu trebuie să fie un blestem, ci trebuie să avem inteligența și capacitatea de a ne adapta la vârsta respectivă și de a ne mula obiectivele pe posibilitățile fizice actuale, dar să nu ne subestimăm. Trebuie să rămânem realiști și inclusiv femeile în perioada perimenopauză ar trebui să rămână active. Liberatea mișcării nu ți-o poate îngrădi nimeni.
Durerile de spate sunt o problemă comună, dar cu o abordare adecvată pot fi gestionate și prevenite. O postură corectă, un stil de viață activ, exercițiile fizice regulate și, dacă este cazul, un plan personalizat de tratament pot face diferența. Este important să acordăm atenție semnalelor pe care corpul ni le transmite și să căutăm ajutor specializat dacă durerile persistă.