0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
26 noiembrie 2024 (acum 4 luni)
O digestie sănătoasă este fundamentul unei stări generale de bine. Lector dr. Lygia Alexandrescu, medic nutriționist, ne spune care sunt cele mai comune probleme digestive, cum le putem preveni și cum să avem grijă de sănătatea sistemului nostru digestiv.
Dacă este vară, în primul rând, suntem mai susceptibili spre anumite tulburări, să le spunem, nu neapărat afecțiuni. Apar tot felul de simptome vara, digestive, și aici mă refer, în primul rând, la scaunele diareice, la refluxul esofagian pentru că, nu-i așa? E vară, mâncăm mai târziu seara, stăm mai mult pe afară, digerăm mai târziu alimentele și pot apărea astfel de probleme, în special refluxul acid și la copil și la adult.
Copilul este mai susceptibil la diaree, la scaun diareic, scaun moale pentru că se consumă mai multe fructe și atunci, uneori, nu sunt foarte bine spălate. Sau sunt persoane care călătoresc mult și apare constipația călătorului.
Mai sunt tot felul de tulburări datorate deshidratării: greață, vărsătură, temperatură crescută. Dacă sunt trecătoare și asta înseamnă, se remit, trec în câteva ore, atunci putem să ne îngrijim singuri. Dacă ele persistă mai mult de 12 ore, categoric, medicul gastroenterolog sau medicul care ne îngrijește este cel care ne poate da un sfat.
E mai ușor decât ne putem imagina felul în care putem preveni astfel de simptome. Până la urmă, ele sunt niște simptome.
În primul rând, hidratare corectă. Vara înseamnă hidratare și, în general, suntem apă și avem nevoie de o bună hidratare încă de la primele minute ale dimineții. Hidratare cu apă de bună calitate, hidratare în cantități mici, deci nu bem cantități mari de apă, pentru că în momentul ăla doar forțăm rinichii și producem balonare, producem diureză forțată. După o bună hidratare, să avem mese ordonate, nu neapărat mic dejun, poate nu suntem mâncători de mic dejun, dar unul mai târziu.
Încercăm să nu bem cafea pe burta goală, pe stomacul gol, tot așa, din motive de diureză accentuată și la fel, senzație de reflux acid, pentru că știm foarte bine, cofeina produce hiperaciditate. Hiperaciditatea de reflux apare și după ce mâncăm ceva mai gras sau ceva pe fugă, pentru că și asta este o altă problemă. Putem preveni tot felul de tulburări digestive prin simpla ingerare de alimente, mâncăm cu liniște și cu pace, pentru că dacă mâncăm pe fugă și, de obicei, asta se întâmplă. De cele mai multe ori, că suntem între 2 lucruri pe care le facem și mai și mâncăm ceva, atunci apar balonările, apar senzația de preaplin, apare acel disconfort gastric, acea stare de permanentă senzație de greu.
Deci, foarte important este managementul stresului. Hidratare bună, mâncăm la 3 ore diferență între mese, încercăm să mâncăm integral, adică sandwich-ul acela pe care îl mâncăm să fie făcut din 2 felii de pâine integrală, cu mai bine 10 g de unt decât orice altă formă tartinabilă de grăsime și o brânză mai puțin sărată. Este vară și într-adevăr, românii mănâncă telemea. Acea telemea are mai mult sodiu și reținem apă și, iarăși, apar tot felul de tulburări. Sarea multă, la fel, produce disconfort gastrointestinal, dacă e în exces. Și atunci, preferăm caș proaspăt, urdă, mozzarela în acel sandwich, cât mai aproape de natură. Dacă îl cumpărăm, că nu ne iese întotdeauna să facem sandwich-ul respectiv, atunci, la fel, privim pe eticheta alimentară și încercăm să nu fie un sandwich foarte încărcat.
Să conțină o proteină, un pic de fibră și ne mai luăm și un kefir și ajungem la un echilibru digestiv bun. Mâncatul la 3 ore este foarte important, în așa fel încât: 1. să avem energie și 2. acea distanță mare între mese mai mare de 3-4 ore produce balonare. Ne trezim balonați și n-am mâncat mare lucru sau doar am băut apă.
Mai spuneam despre emoție. Emoția produce tulburare digestivă, sunt acele somatizări, până la urmă. Sistemul nervos vegetativ se vede pe abdomen întotdeauna, pentru că, de multe ori, ne stresăm, ne concentrăm mai mult sau consumăm. Și avem energetic, să spunem, mai multă energie din carbohidrați, avem nevoie de dulce, un pic de dulce, dar atunci când distanțele mari dintre mese există, balonarea este primul simptom. Deci, putem preveni aceste simptome printr-un simplu stil de viață bun și când spun „stil de viață”, nu mă refer doar la ce mâncăm, mă refer și la stare de emoție, să fie cât se poate pozitivă și la un somn bun și odihnitor. O persoană care doarme bine, are o digestie bună și are un confort gastric bun.
Dacă vorbim despre copii, eu rămân la părerea că primul doctor este mama, pentru că mama își cunoaște copilul. Mama știe dacă este o problemă care va dura sau este o problemă trecătoare și atunci observăm copilul. Încercăm să-l „doftoricim”, cum se spune, acasă, cu mici intervenții, să le spunem, nutriționale, în sensul că acel copil care are o tulburare gastrointestinală va mânca ușor, în special alimente care nu au risc și potențial alergenic. Mă refer la un mucilagiu de orez sau niște ceai, se va hidrata cu ceai de mentă, cu ceai de afine dacă vorbim despre un scaun diareic.
Dacă totuși, după 5-6 ore persistă și sunt recurente acele scaune, categoric, mergem la medic imediat. Medicul este singurul care poate diagnostica și cu un test de laborator, poate identifica și personaliza tratamentul alopat, așa cum e necesar.
Când vorbim despre enzime, vorbim despre viață. „Zymosis” înseamnă ferment. Enzima este ferment. Nu putem mânca nimic pe care să-l digerăm dacă n-am avea enzime, fie că e vorba de carbohidrat de amidon, fie că e vorba de proteină animală, vorbim despre anumite țesuturi specializate în corpul nostru, care secretă enzime. Enzimele secretă încă de când simțim mirosul mâncării, acea „gură apă”, „ne lasă gura apă” înseamnă, până la urmă, creier care reacționează la acel stimul, iar enzimele pancreatice salivare, de fapt, amilaza salivară își intră în joc și atunci organismul, practic, anticipează primirea acelui aliment, secretă și digeră bine.
Dacă n-am avea enzime, nu am putea trăi, pentru că acele alimente nu s-ar putea descompune și nu ar ajunge la țesutul țintă. În momentul în care mâncăm pâine, nimic nu-i mai bun decât o coajă de pâine, un codru de pâine, un colț de pâine proaspătă și atunci amilazele salivare semnalează pancreasului, el aduce amilază pancreatică. Evident, atunci, când ajunge alimentul spre digerare și absorbție și descompune acel amidon din pâine, îl descompune în glucoză și ne dă energie. Sigur, ideal este să fie o pâine de bună calitate, pentru că dacă avem și fibre, digestia este și mai completă. Nu o pâine albă dezechilibrată nutrițional, ci una integrală. Deci, fibrele ajută și ele, enzimele sunt necesare și pentru proteine. Atunci când consumăm proteine, în stomac se transferă răspunderea, adică stomacul atunci când primește alimente de origine animală, trebuie neapărat să le descompună în aminoacizi, că până la urmă astea sunt proteinele și avem nevoie de aceste enzime din stomac.
Apoi, intestinul subțire are și el partea lui de muncă. Deci, iată, orice mâncăm necesită enzime, necesită ferment, necesită viață.
Într-adevăr, sunt copii care, deși mănâncă, deși au apetit, să spunem, unul fiziologic, cu toate astea, nu iau în greutate. Atunci se pune problema să se analizeze un pic genomul, gena. Vedem că vine din părinți normoponderali sau poate ușor subponderali și atunci n-o să îndopăm copilul respectiv ca să facă altceva decât au făcut cei din predecesorii lui. Apoi mai verificăm, spuneam, microbiomul. 80 % din imunitatea noastră stă în microbiom, stă în mucoasa intestinală. Deja nu mai căutăm multe lucruri în sânge, le căutăm în colon, în membrana intestinală, pentru că acolo este informația cea mai curată. Și ce vrem să excludem: intolerantele, alergiile, în așa fel încât să știm că nutrienții se absorb la țesuturile țintă și copilul crește.
Atâta timp cât acele analize sunt normale, lăsăm copilul în pace și nu îl forțăm pentru că putem crea o repulsie față de mâncare și alimentarea lui ar putea deveni un chin. Deci, important e ca medicul pediatru să îl urmărească, să știe că analizele sunt în regulă, să facem o analiză chiar enzimatică, atât din membrana intestinală, deci din fecale, cât și din sânge și atâta timp cât totul e fiziologic lăsăm copilul în pace. Problema nu este de natură să ne îngrijoreze.
Întotdeauna sunt necesare pentru asigurarea nutrienților micro, macro, fermenților, enzimelor, probioticelor din alimente. Există o grămadă de alimente care ne pot da enzime. Mă refer la fructele, mă rog, mai puțin ale noastre, dar kiwi, papaya cu papaina excepțională, ananasul cu bromelaina, toate sunt la dispoziția noastră. Însă, putem vedea că există un deficit la un moment dat și atunci suplimentarea este obligatorie. Medicul curant sau medicul pediatru, în funcție de cine se adresează, va recomanda tipul de enzimă necesar unei mai bune digestii, pentru că avem nevoie de suplimentare dacă există o carență.
Asta ține de educație și, iarăși, din punct de vedere alimentar, prima școală e mama. Așa cum mama e primul doctor acasă, observă simptomele, la fel, prima școală e mama. Și alimentația echilibrată începe în viața intrauterină. O mamă care a mâncat echilibrat, nu neapărat sănătos, că mai facem și excepții, dar a mâncat echilibrat și a dat copilului, fătului, din toți nutrienții, clar, există o informație care rămâne pe cortex, o informație care rămâne la făt și apoi la copil, la noul născut. O alimentație echilibrată de la naștere și ideal, sigur, este alăptarea naturală la sân, exclusiv la sân 6 luni, dezvoltă bazele unei bune hrane și unui bun comportament alimentar și a unei atitudini sănătoase față de mâncare a copilului mai târziu.
Diversificarea este foarte importantă, nu trebuie să uităm că acești copii mănâncă cu ochii, ei au nevoie de stimuli oftalmi, să spun așa, deci să vadă lucruri bune, lucruri frumoase în farfurie și există o grămadă de tehnici prin care încercăm să introducem alimentele în așa fel încât să fie în favoarea în favoarea copilului și a noastră, până la urmă, să ne asigurăm că mănâncă sănătos.
Schema de diversificare va fi făcută corect conform recomandărilor medicului pediatru și în funcție de statusul copilului, statusul ponderal, că dacă vorbim de un copil slăbuț, clar vom merge pe grăsimi sănătoase în cantitate mai mare în dietă. Dacă vorbim de un dolofanel, atunci scădem carbohidrații și creștem cantitatea de proteine pe care o ingerează.
E important medicul pediatru aici, este cel mai important pentru că personalizează dieta. Însă, atunci când vine vorba despre mofturi, spuneam că lucrurile încep din timp și îi împrietenim cu tot ce înseamnă bun pentru sănătatea lor, de mici. Nu putem să avem pretenții ca la 5 ani să introducem piureul de broccoli pentru că nu îl va mânca nimeni. Începem cu acel piure și, până la urmă, e foarte important să mănânce și copiii noștri ce am mâncat și noi. Și să ne punem întrebarea: „ne-ar plăcea să vedem în farfurie chestia asta?”, adică să extrapolăm un picuț pentru că vrem să dăm ca la carte totul copilului, dar noi n-am mâncat așa ceva.
Și atunci: și așa n-are sare și așa n-are zahăr, măcar să fie bun la gust ce mănânc. 1.Îl împrietenim de la început, din diversificare, cu lucruri bune. 2. Nu așezăm la masă un copil obosit, deci, nu-l așteptăm până este obosit și surescitat, oarecum, și-și așteaptă somnul. Masa se va da în condiții de pace emoțională, fără televizor, fără device-uri, fără tot ce înseamnă atras atenția, pentru că, de multe ori, din lipsă de timp, mămicile dau drumul la un device pe măsuță. E un act alimentar neasumat de copilul acela, cortexul lui nici măcar nu știe că a mâncat.
Apoi, iarăși, o greșeală, aș spune eu, este pasarea alimentelor indiferent de vârstă. E mic, n-are dinți, clar pasăm, dar dacă e mare, lăsăm să mestece pentru că acel mestecat, ingerarea prin înghițire după ce a mestecat este total diferită când există actul mecanic față de, pur și simplu, când punem paiul și am mâncat. Așa este, are nutrienții, dar actul mecanic nu s-a făcut și confortul emoțional al mâncatului nu este același.
Foarte important, e felul în care le oferim mâncarea: nu multe farfurii pe masă. În momentul în care îl sufoci cu multe castronele, castronașe, deci cât mai simplu, un copil va mânca dacă e cantitate mică, în primul rând, pentru că el are mecanisme de reglare. Un copil care vede mult în farfurie va fugi de la masă pentru că, știm foarte bine, și noi am fost copii,toți consideram pierdere de timp, mâncatul, dacă vorbim despre un copilaș mai mare. Și atunci punem o cantitate mică care să arate și bine, să fie și gustoasă și, eventual, comunicăm, povestim lucruri care să-l atingă, lucruri care să-i creeze pace, lucruri care, deși niciun caz contradictoriu, în niciun caz cu acea mențiune, „dacă nu mănânci...”, fraze negative, pentru că toate îi afectează emoția și nu obținem decât un copil mai nervos, mai frustrat și care va refuza la următoarea masă exact aceleași alimente, va face o asociere între starea de emoție descărcată negativ și alimentul respectiv.
Dacă nu poate să mănânce, să nu ne facem niciun fel de griji că va păți ceva copilul nostru, că n-a mâncat. Adică nu începem și prăjim cartofi repede pentru că n-a mâncat și măcar să mănânce ceva. Nu, cu siguranță va cere, va reveni la alimentul respectiv dacă el are echilibru emoțional bun. Totul trece prin emoții când e vorba de alimentatie.
Nu gătim separat, se mănâncă în casă. Dacă vorbim, desigur, de un copil peste 5 ani, mâncăm în casă, toți la fel, ne stabilim un meniu și suntem de acord cu el, mergem la cumpărături împreună și gătim. Când putem, gătim împreună în așa fel încât să îi punem în evidență importanța timpului pe care îl petrecem și importanța faptului că petrecem timp de calitate împreună și ce obținem e un produs care îl ajută să se dezvolte.
Iarăși, foarte, foarte important este să nu existe premiul după masă: mănâncă ceva care e posibil să nu îi placă foarte tare, dar îl mănâncă pentru că va primi dulce. Dulcele este o tratație, este un lucru pozitiv pentru că face mișcare, pentru că va merge la plimbare, pentru că merge pe bicicletă, pentru că merge la sport. Dulcele nu este apogeul mâncatului sănătos, chinuitului, și atunci mănânc pentru că va veni și dulcele. Deci, dulcele este un firesc, mai ales dacă facem dulce în casă și mai ales dacă e în prima jumătate a zilei și copilul face mișcare. Atunci acel dulce, știm foarte bine: 10 % din carbohidrații simpli, adică cei rafinați, poate fi introdus în dieta unui copil activ normoponderal.
În primul rând, cu siguranță, un părinte care are un astfel de copil e un părinte un pic mai îngrijorat. Într-o primă fază, medicul care îngrijește copilul îi va face diferența dintre alergie și intoleranță. Alergia este reacția corpului la un stimul puternic și corpul descarcă anumite substanțe ca să contracareze acel efect și asta se manifestă dermal, se manifestă în diverse feluri și medicul alergolog ajută în acest sens. Iar intoleranța este neputința de a digera, mâncăm lapte ca adulți și ne balonam instantaneu pentru că nu avem suficientă lactază, pentru că molecula de lactoză de la vacă, drăguța de ea, făcută pentru vițel, o mâncăm noi și atunci pot apărea astfel de probleme.
Între 4 și 6 % dintre copii au intoleranțe, se pare, și 4 % din adulți rămân cu intoleranțe, însă speranțe există, în sensul că avem înlocuitor și, bineînțeles, ne vin în ajutor enzimele pentru că ele enzimele, fermenții ne ajută să putem digera mai bine ce mâncăm, ne place și nu putem tolera foarte bine. Și atunci avem nevoie de ajutor, avem nevoie de analize de specialitate.
Acum suntem în 2024, avem la dispoziție analiză până la nivelul ADN-ului să putem diagnostica aceste intoleranțe și se fac o serie de, să le spunem, programe alimentare de excludere a stresorilor alimentari care, într-adevăr, în timp, pot conduce la o grămadă de suferințe mai grave și aici mă refer, autoimunității, în special.
Știind ce nu putem tolera, vom exclude. E o dietă de cruțare, îi spunem noi, gastrică, o dietă de eliminare și desensibilizăm organismul la acei stimuli, după care reintroducem. Acum, analizele pe care le putem face, ne arată în ce procent suntem intoleranți, adică am 10 % la, să spunem, alimente, în special din lapte, să spunem de capră și 80% la ciuperci și atunci vom avea grijă pe o perioadă îndelungată minim 6 luni să excludem ciupercile, după care le reintroducem. Reintroducem o dată la 2 săptămâni, o dată pe săptămână, creierul le uită și le va primi. Nu le mai primește ca pe niște stresori, nu va mai elibera, evident, histamine atât de multe, pentru că este o legătură între substanțele pe care corpul le secretă să se protejeze și starea noastră generală de sănătate. Spuneam că autoimunitățile și bolile degenerative apar mai târziu, lucrurile se întâmplă în ani, nu se întâmplă imediat. La o intoleranță la gluten, de exemplu, la o alergie la gluten și o intoleranță la pâine, să spunem, putem să ne așteptăm în timp la afecțiuni tiroidiene, autoimune sau la alte tipuri de afecțiuni. Dar există aceste analize care ne pot ghida și putem scădea riscurile apariției acestor suferințe.
La adulți, lucrurile se complică pentru că din ziua în care ne naștem oxidăm pe interior, nu ne place s-o spunem, dar îmbătrânim. Există acest atac al radicalilor liberi, care cu asta se ocupă, cu atacul membranei celulare cu activitate de oxidare. Și atunci, pe măsură ce timpul trece, devenim mai susceptibili la anumite afecțiuni. În special membrana digestivă este afectată și este motivul pentru care, după 45-50 de ani, este recomandat să facem o primă colonoscopie, chiar dacă nu avem niște simptome foarte clare, dar organismul îmbătrânește. Și atunci, prevenția este, până la urmă, cuvântul cheie. Dacă totuși există niște simptome, atunci și cele mai întâlnite, să le spunem manifestări, sunt constipația, în special la femei. Se întâlnește acest simptom pentru că există și un program hormonal mai complicat.
De asemenea, balonările, în special pentru persoanele active, pentru persoanele care nu au mic dejun. Apoi aportul de alcool, expunerea la nicotină, nopți pierdute, la modul nedormit ore corecte, că poți să dormi după miezul nopții multe ore, dar organismul nu le preia ca pe odihnă.
Știm foarte bine, ficatul împarte numărul de ore la 4 pentru tot ce ai dormit după miezul nopții. Așa cum bunicile ne învățau: dormiți 2 ore înainte de miezul nopții și râdeam. E foarte adevărat lucrul ăsta, pancreasul, ficatul au nevoie de liniște, de odihnă să se poată curăța, să se poată mătura în timpul nopții și să detoxifice, pentru că organismul nostru are aceste funcții de detoxifiere. Deci, ca adulți avem expunere la mai multe substanțe și atunci și diagnosticele, bineînțeles, sunt mai complicate.
Riscurile pe digestiv apar, în special, la persoanele care și fumează, consumă constant alcool și bineînțeles că neoplaziile de tub digestiv sunt cele mai grave, afecțiuni care pot apărea, dar pot fi prevenite prin schimbarea stilului de viață și prin prevenție, prin analizare permanentă o dată pe an, cel puțin control medical, în așa fel încât să știm că suntem bine.
Nu mai bem cafea pe burta goală. Cafeaua e acidă, produce hiperaciditate, indiferent dacă o resimțim în momentul ăla sau nu. Încercăm să nu fim sedentari după ce mâncăm, mai ales dacă e masă copioasă, în special la weekenduri mă refer aici, pentru că în timpul săptămânii la serviciu, totul se întâmplă între 2 telefoane, din păcate.
Aș mai zice nu consumului de carne seara, pentru că știm foarte bine, proteinele din carne se digeră, adică acele lanțuri de aminoacizi se desfac greu și digestia cărnii durează multe ore, iar dacă noi mâncăm carne seara spre ce ne ducem? Spre somn. Si atunci corpul în loc să se odihnească, practic muncește la digerarea alimentului pe care îl consumăm. Și, din păcate, poporul român seara când ajunge acasă încălzește grătarul că e cel mai simplu. Da, mai mănânci și o salată, dar lucrurile se împing foarte târziu, se face 8-9 seara și chiar dacă ne culcăm mai târziu în noapte, digestia nu este completă, absorbția nu este completă și apare refluxul acid.
Medicația, polimedicația la adulți, se întâmplă lucrul ăsta. Apare reflux acid și pentru că se iau multe medicamente, ingestia de nicotină, la fel, produce acest tip de tulburare.
Distanțele mari între mese, consumul de alimente de tip fast-food. Sigur, nu le interzice nimeni, sunt bune, nu trebuie să fim farisei, că se mai consumă din când în când, dar nu în doua jumătate a zilei și măcar să fie o sursă bună, să avem grijă de unde mâncăm chiar un aliment de tip fast-food. Un meniu de tip fast food măcar să fie cumpărat de undeva unde carnea este reală, unde acele sosuri nu abundă chiar așa de tare și bineînțeles, hidratarea să fie făcut apoi cu multă apă, renunțând la cină.
Diferim în toate, suntem expuși la diverse tipuri de activități, suntem expuși la gene diferite și atunci trebuie să găsim clar un numitor comun, pentru că trăim într-o familie și nu putem avea vieți atât de separate.
Însă, clar, există o diferență între nevoile nutriționale, dacă ne referim la femei și bărbați, între nevoile nutriționale ale femeii și ale bărbatului. Femeile au nevoie de mai mult fier pentru că îl pierd în perioada hormonală activă, de la 12-14 ani și până la 50 de ani, îl pierd constant. De asemenea, calciul este foarte important pentru că, la fel, se pierde mult în plus, prin transpirație eliminăm calciu și el are rol foarte important, nu numai în osificare, dar și în contracția musculară și, de asemenea, în coagularea sanguină, iar femeile au nevoie de acest de acest mineral.
Proteinele sunt importante în faza luteală a ciclului menstrual, pentru că atunci vorbim despre un catabolism proteic și exacerbarea acestui catabolism necesită aport de proteine suplimentar. În rest, aș zice că mai mult de 0,8 –1,1 g/kg corp/zi zi nu ar fi necesare. Ne întâlnim, din păcate, cu o informație eronată, aș spune, de consum de proteină foarte mare, se ajunge până la aproape 3 g de proteine per kilogram – corp pe zi și ne trezim cu un nivel de creatinină foarte mare, cu filtrare glomerulară, decicu suferințe renale la persoane care sunt active, care fac sport, care aparent sunt în formă, însă pentru că sunt tineri organismul nu dă niciun fel de semne de boală, dar chiar există în momentul ăsta un studiu care încearcă să coreleze consumul excesiv de proteine cu starea de sănătate renală.
Femeile, de asemenea, au nevoie de mai mulți carbohidrați pentru că au nevoie de fibre și au tendința să se constipe mai mult decât bărbații. În plus, să având masa musculară mai mică au nevoie și de proteine vegetale, pentru că acele proteine vegetale vin cu fibre, dau sațietate și ajută digestia să fie mai bună.
Dacă vorbim despre bărbați, atunci vorbim despre hormonul principal, testosteronul, care se sintetizează în prezența seleniului și a unor minerale: seleniu și zinc. Deci, alimentele bogate în zinc, bogate în seleniu sunt recomandate, de asemenea, fierul și bineînțeles, proteinele care pot crește ca rație pe zi între 1 și 1,3, chiar 1,4 g de proteine per kilogram – corp pe zi.
Să nu uităm că proteinele nu înseamnă doar carne. Proteinele înseamnă și pește, înseamnă și brânzeturi, înseamnă și ou, fără a exagera, totuși să avem măcar o zi pe săptămână în care nu avem aport de proteine animale. Până la urmă, aceste proteine sunt acide, produc aciditate, pH-ul scade, rezerva alcalină scade și avem nevoie de creșterea ionului bicarbonat din organism, adică a rezervei alcaline.
În plus, spuneam, bărbații au nevoie de grăsimi de bună calitate pentru că sunt mai susceptibili să dezvolte boli cardiovasculare. Știm foarte bine, speranța de viață a bărbaților este mai mică din acest motiv și atunci grăsimile bune, asta înseamnă grăsimile mono și polinesaturate din avocado, din nucă, din pește sunt necesare măcar de 3 ori pe săptămână în dieta bărbatului.
Și pentru că, în general, bărbații fumează au nevoie de magneziu mai mult, pentru că ingerarea de nicotină poate conduce la eliminarea magneziului în mod excesiv și atunci suferă musculatura. Deci, aport de alimente bogate în magneziu, cereale integrale și nuci, migdale, semințe, iată ne putem asigura sau dacă e nevoie, chiar suplimentarea cu acestea dacă analizele arată asta.
Deci suntem un pic diferiți și atunci trebuie să mergem și să ne corelăm activitatea fizică cu starea de sănătate, cu gena și cu genul.
Clar e picătura care umple paharul. Este vorba de intoleranță, cel mai probabil. Ideea e că de mici am avut acea intoleranță, doar că nu s-a simțit. În corp tânăr poate să ducă un astfel de stresor pe o perioadă mai îndelungată.
Sunt persoane care au mâncat toată viața pește și brusc spun că au o reacție la pește după ce îl consumă, chiar dacă el a fost gătit corect, chiar dacă el a fost foarte proaspăt. Elimină peștele o vreme și apoi consumă din nou: aceeași reacție, pentru că toată viața au consumat fără grijă. A existat un stres al organismului la o anumită substanță dintr-un pește anume sau în general din pește. Și iată, e nevoie de investigare, vom investiga această intoleranță, după care, dacă totul este în regulă și nu e problemă de natură enzimatică, lipazele, amilazele sunt bune și consultul gastroenterologic este bun, atunci, într-adevăr, ne vin în ajutor enzimele. Ele sunt chiar necesare, fie că e vorba de enzime pentru digestia acidă sau bazică, pentru tot ce înseamnă alimente de origine vegetală sau animală.
Întoarcerea la cine suntem, până la urmă. Suntem făcuți să consumăm carbohidrați. Avem la baza piramidei alimentare, ea este cea care ne dictează ce să mâncăm și întotdeauna zic eu updatat și adus la zi setul de analize pentru că e foarte important.
Una e să ai un colesterol normal și să poți mânca grăsimi animale și alta este un colesterol mare și să fii nevoit să reduci. Deci, este foarte important să facem această corelare între starea de sănătate și ce mâncăm.
Clar, piramida alimentară, spuneam, ne dă o idee despre ce ar trebui să consumăm într-o zi: între 55-65 % carbohidrați și aici intră: nu zaharuri, știu eu, rafinate, doar 10 % dintre ele pot fi rafinate, ci carbohidrați complecși care dau energie. Acele 2 felii de pâine de dimineață sunt necesare și dacă nu suntem creștini, noi cerem în tatăl nostru pâinea, în orice religie există o bază a piramidei alimentare dată de orez sau dată de lipie sau dată de un carbohidrat care dă sațietate.
Apoi avem nevoie de enzime și de fermenți și le luăm, bineînțeles, din fructe și din legume proaspete. Unele legume trebuie bine preparate și aici mă refer la boboase, tot ce înseamnă bob, în așa fel încât să nu consumăm prea multe enzime când le digerăm.
Avem nevoie de ou, avem nevoie de brânză, de brânzeturi, cu cât mai puțin fermentate, cu atât mai bine, cât mai proaspete și nu vechi, pentru că vechi înseamnă să avem proteine mai multe, într-adevăr, pe suta de grame de produs, dar avem și mai multe sare și atunci știm foarte bine, în România se moare de accident vascular, pentru că Organizația Mondială a Sănătății ne cere să consumăm 5 g de sare și noi consumăm 18-22 de g. Și spunem: „dar nu folosim solnița”. Așa e. Dar mănânci telemea, mănânci cașcaval în fiecare zi sau mănânci mezeluri. Da, le mâncăm, dar le mâncăm limitat și mai încercăm să mâncăm și aceeași brânză: telemeaua fără sare, adică cașul. Este un fruct, să-i zicem așa, de sezon vara și îl găsim. Urda, la fel, este absolut minunat, e proteină curată, e cristalizată din zer, adică sută la sută proteină și fără grăsime.
Avem variante și mai sus în piramida ajungem și se consumă grăsimile de bună calitate și aici mă refer la lingura de ulei, nu neapărat de măsline, că nu toată lumea poate să-și cumpere ulei de măsline, dar presat la rece să fie.
La țară există acele prese de semințe care ne pot furniza ulei presat la rece. Poate n-avem migdale, n-avem caju, dar avem nuci. E țara asta plină de nuci. 4-5 nuci, dacă nu există o contraindicație pentru boala tiroidiană, atunci și putem consuma de 3 ori pe săptămână. Nucile au și formă de creier și asta ne spune ceva pentru că ne ajută să fim să fim echilibrați.
Avocado, sigur, nu am fost crescuți cu avocado, dar e la dispoziție, are beneficii dacă îl putem mânca, îl introducem în alimentație și, bineînțeles, de 2 ori pe săptămână, pește gras, pește de captură ar fi ideal, un pește care să fie gătit dietetic. Spun gras pentru că e mai important să ne luăm din aliment acel acid gras esențial Omega 3, de care membrana celulară are atâta nevoie decât să luăm dintr-un supliment care nu știm dacă trece de digestie, de partea de acid clorhidric din stomac.
Și sus de tot în piramidă, să ajungem cât mai cât mai rar la ele: untul, grăsimile saturate, care și ele sunt necesare: 10 g de unt nu vor omorî niciodată pe nimeni, mai ales un unt nesărat pentru că îl găsim și în forma asta.
Și bineînțeles, deserturile, sus de tot alcoolul, care, până urmă, nu este absolut necesar, dar uneori face viața frumoasă.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 4 aprilie 2025
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Exprimă-ți părerea despre informațiile din acest articol
Explorează și articole din celelalte categorii
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
8 ianuarie 2025
acum 2 luni
987
0
Mituri despre sănătate
Echipa editorială
Activități editoriale
12 februarie 2025
acum 1 lună
2.6K
0
Gastroenterologie
Dr. Camelia Sărățanu
Medic specialist gastroenterolog
11 martie 2025
acum 23 zile
3.1K
1
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
26 noiembrie 2024
acum 4 luni
135
1
