Infecția cu Helicobacter Pylori este o afecțiune foarte frecventă în întreaga lume, cuprinzând peste 50% din populația totală a globului, însă doar o parte dintre cei infectați (20%) prezintă simptome. Este întâlnită la toate categoriile de vârstă și de cele mai multe ori, pacienții descoperă că au infecție cu H. pylori după ce au dezvoltat o gastrită sau un ulcer gastric.
Dacă nu este tratată la timp, această infecție poate evolua spre afecțiuni mult mai grave și mult mai greu de tratat, cum ar fi cancerul de stomac. Persoanele infectate dezvoltă cancer gastric de 3-6 ori mai frecvent comparativ cu cele neinfectate. Prin urmare, este important să solicităm consult medical dacă se suspectează o astfel de infecție.
Ce este infecția cu Helicobacter Pylori?
Helicobacter pylori colonizeză mucoasa stomacului și a duodenului (prima parte din intestinului subțire). Frecvent, bacteria este contractată încă din copilărie. Simptomele infecției sunt rareori întâlnite la copii, dar frecvența apariției acestora crește odată cu vârsta.
H. pylori este foarte bine adaptată pentru condițiile din stomac, amoniacul produs de H. pylori o face capabilă să supraviețuiască în mediul acid din stomac, mediu ce asigură în mod normal sterilizarea alimentelor ingerate. Ea poate rezida mai multe decenii în stomac, de multe ori fără a deranja organismul gazdă.
Se transmite interuman în principal pe cale orală (veselă, tacâmuri folosite în comun cu persoane infectate, prin salivă sau contactul cu vărsături), pe cale oral-fecală (mâini murdare), precum și alimente și apă contaminate (fructele și legumele trebuie spălate înainte de a fi consumate, iar apa trebuie băută doar dacă este din sursă sigură).
Cauzele infecției cu Helicobacter Pylori
Cauzele care pot crește riscul de infecție includ:
locuirea într-o zonă cu rate ridicate de infecție cu H. pylori
contact apropiat și îndelungat cu o persoană infectată (îngrijirea unui membru al familiei infectat cu H. pylori)
consumul de alimente sau apă contaminată cu H. pylori
un sistem imunitar slăbit
în plus, s-a demonstrat că utilizarea pe termen lung a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi aspirina și ibuprofenul, precum și tutunul și alcoolul cresc riscul de a dezvolta ulcer și alte afecțiuni gastrointestinale asociate infecției cu H. pylori.
Simptomele infecției cu Helicobacter Pylori
Declanşarea simptomelor și severitatea manifestărilor clinice în infecția cu H. pylori sunt corelate direct cu încărcarea bacteriană. De regulă, simptomele apar când numărul bacteriilor (H. pylori) depășește capacitatea de apărare a organismului și capacitatea protectoare conferită de mucusul din stomac. Cu cât bacteria este prezentă în cantitate mai mare, cu atât pacientul are simptome mai puternice.
Infecția cu H. pylori, la mulți oameni, poate să nu prezinte simptome, cu toate acestea, în alte cazuri, provoacă o varietate de simptome, cum ar fi:
durere abdominală: durerea poate fi intermitentă sau constantă, poate dura minute sau ore, poate fi descrisă ca arsură sau durere surdă în partea superioară a abdomenului, accentuată pe stomacul gol și de obicei apare când gastrita sau ulcerul sunt deja instalate.
greață și vărsături: aceste simptome apar mai rar și sunt asociate celorlalte simptome și pot fi persistente, agravându-se după mese.
balonare: umflarea postprandială (după masă) a abdomenului și senzația de plenitudine (stomacul se simte plin), precum și eructațiile sunt simptome frecvente în infecția cu H. pylori.
scădere în greutate: infecția cu H. Pylori poate provoca o scădere în greutate neintenționată, ca urmare a disconfortului abdominal, precum și pierderea apetitului din cauza simptomelor deranjante care apar după mese (corelate de obicei cu infecția activă).
anemie: infecția persistentă poate provoca o pierdere de sânge la nivelul stomacului și implicit anemie, sângerările gastrice manifestându-se cu vomă sanguinolentă sau asemănătoare zațului de cafea sau prin scaune de culoare neagră.
boala de reflux gastroesofagian (BRGE): persoanele infectate cu această bacterie pot experimenta episoade de reflux gastroesofagian și pot resimți senzație de arsură în capul pieptului datorită conținutului gastric acid care se reîntoarce în esofag (mucoasa esofagului nu are mecanisme de protecție față de mediul acid așa cum are mucoasa gastrică).
cefalee: unele studii sugerează că infecția cu H. pylori poate fi legată de dureri de cap cronice.
Factorii de risc asociați cu boala
Există mai mulți factori care cresc posibilitatea de a suferi de această boală. Unii dintre cei mai importanti sunt menționati mai jos:
infecția este mai frecventă la persoanele cu vârsta peste 60 de ani
această boală apare mai ales la persoanele de origine latino-americană, africană sau asiatică
este obișnuită la persoanele care locuiesc în zone cu condiții precare de viață, cum ar fi zonele supraaglomerate, salubritate deficitară și lipsa accesului la apă potabilă
există un risc crescut de infecție la persoanele cu antecedente familiale de boală.
bacteriile pot fi transmise prin alimente și apă contaminate
tutunul crește riscul de a dezvolta ulcer gastric, după cum poate crește și riscul de infecție cu H. pylori
Complicații ale bolii
H. pylori nu este o bacterie prietenoasă. 75% dintre ulcerele gastrice si 95% dintre ulcerele duodenale se corelează cu prezența H. pylori. Cancerul gastric nu este o formă frecventă de cancer, dar s-a observat că mai multe persoane H. pylori pozitive dezvoltă cancer gastric versus persoanele H. pylori negative. H. pylori crește riscul cancerului gastric cu 50%.
Cele mai frecvente complicații asociate cu infecția cu H. pylori sunt următoarele:
ulcere gastrice și duodenale: infecția cu H. pylori poate provoca ulcere la nivelul stomacului si intestinului subțire. Aceste răni pot sângera sau perfora și necesită îngrijiri medicale urgente.
gastrita cronică: infecția cu H. pylori poate provoca inflamația cronică a mucoasei stomacului (gastrită cronică).
cancer gastric: Infecția cu H. pylori crește riscul de cancer gastric, în special la persoanele în vârstă sau la cei cu o infecție cronică, netratată.
Cum este detectată infecția cu Helicobacter pylori?
Investigarea pacienților asimptomatici nu este recomandată. Testele sunt efectuate în cursul evaluării pentru gastrită sau ulcer peptic. Testarea post-tratament se efectuează de obicei pentru a confirma eradicarea bacteriei. Există mai multe teste atât pentru diagnosticul inițial, cât și post-terapie.
Testele pentru identificarea infecției cu H. pylori sunt recomandate în urmatoarele situații:
- pacienți cu manifestări sugestive pentru infecția cu H. pylori
- pacienți diagnosticați cu ulcer gastric sau duodenal
- istoric familial pentu infecția cu H. pylori
- pacienți cu antecedente de ulcer gastric sau duodenal, aflați sub tratament de lungă durată cu medicamente din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene sau antiagregantelor plachetare.
Testele neinvazive:
Testele de laborator pentru detectarea anticorpilor din sânge împotriva H. pylori au o sensibilitate și o specificitate > 85% și sunt considerate teste neivazive de elecție pentru detectarea inițială a infecției. Deoarece testele calitative din sânge rămân pozitive pentru cel puțin 3 ani după tratarea cu succes a infecției, iar nivelurile cantitative de anticorpi nu scad semnificativ timp de 6-12 luni după tratament, testele serologice nu atestă eradicarea, ci pot indica o infecție anterioară sau actuală cu această bacterie.
Testul de depistare a antigenului H. pylori, de obicei din scaun, este mai util decât testul de detectare a anticorpilor și confirmă prezența efectivă a bacteriei, fiind utlizat implicit pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului.
Testul de respirație cu uree: acest test măsoară prezența CO2 marcat în respirație după administrarea unei soluții de uree marcată cu carbon (13C sau 14C). Dacă bacteria H. pylori este prezentă în stomac, aceasta descompune ureea și eliberează dioxid de carbon, care este detectat în respirație. Sensibilitatea și specificitatea acestei metode sunt > 90%. Testele de respirație cu uree se potrivesc cel mai bine pentru confirmarea eradicării bacteriei după tratament.
Rezultatele fals negative sunt posibile în cazul terapiei cu antibiotice recente sau al terapiei cu inhibitori de pompă protonică (derivați de omeprazol), de aceea este recomandat ca testele de control să fie efectuate la minim 4 săptămâni după tratamentul cu antibiotic și la o săptămână după tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni. Blocantele H2 (famotidina, ranitidina, cimetidina, nizatidina) nu afectează rezultatul testului.
Teste invazive:
Cea mai rapidă și eficientă metodă de determinare a prezenței H. pylori, din probele prelevate de la pacient (salivă, scaun, probe de biopsie din mucoasa stomacului), este PCR (polymerase chain reaction).
Este important de menționat că, deși aceste teste sunt utile în detectarea prezenței H. pylori, ele nu determină cât de gravă este infecția sau dacă a provocat leziuni la nivelul stomacului sau al intestinului subțire.
Dacă vrei să afli mai multe informații despre tratamentele specifice pentru infecția cu Helicobacter Pylori și metode de prevenție, te invităm să citești articolul Helicobacter pylori: Tratamente și prevenție.
Bibliografie
American College of Gastroenterology, H. pylori Infection: ACG Updates Treatment Recommendations, Practice Guidelines, 2018;97(2):135-137, https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2018/0115/p135.pdf
Barbara G. Wells, Terry L. Schwinghammer, Joseph T. DiPiro, Cecicly V. DiPiro, Manual de farmaccoterapie, Ed.X, 2019: 271-276.
Guadalupe Ayala, Wendy Itzel Escobedo-Hinojosa, Carlos Felipe de la Cruz-Herrera, Irma Romero, Exploring alternative treatments for Helicobacter pylori infection, World J Gastroenterol. 2014 Feb 14;20(6):1450–1469. (https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3925854/)
Jones, N.L et al. Joint ESPGHAN/NASPGHAN Guidelines for the Management of elicobacter pylori in Children and Adolescents. JPGN 2017;64(6):991-1003, (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28541262/)
Kamila Goderska, Sonia Agudo Pena, Teresa Alarcon, Helicobacter pylori treatment: antibiotics or probiotics, Appl Microbiol Biotechnol. 2017 Oct 26;102(1):1–7. (https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5748437/)
Zagari RM, Romano M, Ojetti V, Stockbrugger R, Gullini S, Annibale B, Farinati F, Ierardi E, Maconi G, Rugge M, Calabrese C, Di Mario F, Luzza F, Pretolani S, Savio A, Gasbarrini G, Caselli M. Guidelines for the management of Helicobacter pylori infection in Italy: The III Working Group Consensus Report 2015. Dig Liver Dis. 2015 Nov;47(11):903-12. (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1590865815003783 )
Yao-Kuang Wang, Fu-Chen Kuo, Chung-Jung Liu, Meng-Chieh Wu, Hsiang-Yao Shih, Sophie SW Wang, Jeng-Yih Wu, Chao-Hung Kuo, Yao-Kang Huang, Deng-Chyang Wu, Diagnosis of Helicobacter pylori infection: Current options and developments, World J Gastroenterol. 2015 Oct 28;21(40):11221–11235, (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26523098/ )
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/h-pylori/symptoms-causes/syc-20356171
https://clinicaeupnea.com/en/helicobacter-pylori-infection/
https://www.ucsfhealth.org/medical-tests/tests-for-h-pylori