„Genunchiul alergătorului” este un termen general folosit pentru a descrie durerile de genunchi cauzate de activități repetitive, cum ar fi alergarea sau ciclismul. Două dintre cele mai frecvente afecțiuni care intră sub această umbrelă sunt sindromul patelofemural și sindromul de bandă iliotibială. Deși ambele provoacă disconfort la nivelul genunchiului, ele au cauze, simptome și tratamente diferite.
1. Sindromul Patelofemural
Sindromul patelofemural, cunoscut și sub numele de durere femuropatelară, este o afecțiune caracterizată prin durere în partea anterioară a genunchiului, în jurul rotulei (patela).
Cauze:
Folosirea excesivă a genunchiului – Suprasolicitarea articulației poate apărea din cauza unei creșteri bruște a nivelului de activitate sau a exercițiilor repetitive (genuflexiuni, fandări), mai ales dacă mușchii din jurul genunchiului sunt slăbiți sau tensionați.
Postura și poziția piciorului la alergat - Anomaliile de aliniere, precum platfusul sau alte probleme de postură la alergare, pot modifica modul în care piciorul absoarbe și transmite șocurile, afectând alinierea rotulei și predispunând la dureri. Stilul de alergat incorect accentuează aceste dezechilibre, motiv pentru care evaluarea și corectarea tehnicii de alergare sunt esențiale pentru prevenire.
Diferențele morfologice, cum ar fi poziționarea anormală a rotulei (prea sus sau prea jos), precum și defectele de conformație ale femurului (displazia trohleară = forma neregulată a șanțului femural prin care alunecă rotula), pot determina o traiectorie inadecvată a rotulei și, implicit, apariția durerilor.
Simptome:
Durere surdă sau ascuțită în partea din față a genunchiului
Durere care se agravează la urcatul și coborâtul scărilor
Disconfort după statul prelungit cu genunchiul îndoit (așa-numitul „semn al cinematografuluia” sau „Movie Theater Sign”)
2. Sindromul de Bendă Iliotibială
Sindromul de bandă iliotibială apare atunci când banda iliotibială, un fascicul fibros care se întinde de-a lungul părții laterale a coapsei, devine iritată și inflamată din cauza frecării excesive pe partea exterioară a genunchiului. Deoarece acest sindrom provoacă durere și umflătură în zona laterală a genunchiului (cu aproximativ 2 cm mai sus decât linia articulației laterale) (Fredericson, 2006), este adesea confundat cu o leziune articulară sau cu sindromul dureros patelofemural, care afectează partea anterioară a genunchiului.
Cauze:
Antrenamentele excesive cu mișcări repetitive, alergare pe suprafețe înclinate sau pe distanțe lungi
Purtarea pantofilor incomozi
Mușchi fesieri sau cvadricepși slabi
Dezechilibre biomecanice, cum ar fi picioarele arcuite, pronația excesivă (platfus) sau anatomia specifică a șoldurilor la femei, care favorizează devierea genunchilor spre interior.
Simptome:
Durere pe partea externă a genunchiului, care apare progresiv în timpul activităților
Senzație de arsură sau de frecare la nivelul genunchiului lateral
Durere care se agravează la alergare, în special la coborârea pantelor
Sensibilitate la atingerea zonei laterale a genunchiului
Testul Ober pozitiv (test clinic utilizat pentru a evalua tensiunea sau contractura bandei iliotibiale). Acesta verifică dacă banda iliotibială permite o aducție normală a coapsei. Dacă banda este tensionată, piciorul nu va coborî complet atunci când este lăsat liber.
Tratament:
Atât sindromul patelofemural, cât și sindromul de bandă iliotibială sunt afecțiuni cauzate de suprasolicitarea articulației genunchiului, având mecanisme și cauze diferite, ceea ce necesită abordări terapeutice specifice.
În cazul sindromului patelofemural, tratamentul cuprinde:
Exerciții de întărire a musculaturii (cvadriceps, mușchii fesieri și ai șoldului);
Corectarea posturii și poziției piciorului prin utilizarea încălțămintei potrivite;
Stretching și tehnici de ameliorare a tensiunii musculare;
Terapia RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation), care include:
Repaus – oprirea activității fizice care provoacă durere;
Gheață – aplicarea unei comprese reci pe genunchi timp de 20 de minute la fiecare 3-4 ore;
Compresie – utilizarea unui bandaj compresiv pentru reducerea fluxului de sânge și a inflamației;
Elevație – menținerea genunchiului ridicat cu cel puțin 15 cm peste nivelul inimii pentru a reduce tumefacția și a facilita întoarcerea sângelui către inimă.
Suplimente cu colagen hidrolizat și vitamina C (pentru cartilaj).
În cazul sindromului de bandă iliotibială, strategiile de tratament conservator utilizate în mod obișnuit includ:
Gheață și antiinflamatoare (AINS) pentru a calma durerea;
Masaj cu foam roller pe bandă iliotibială și fesieri;
Exerciții de stretching și întărire pentru mușchii șoldului și ai coapsei;
Electroterapia (Ellis R, 2007).
O metodă simplă de diferențiere este testul de flexie a genunchiului la aproximativ 45 de grade: dacă durerea apare pe partea exterioară a genunchiului, este mai probabil să fie vorba despre sindromul bandei iliotibiale, nu despre sindromul patelofemural.

Atât sindromul patelofemural, cât și sindromul de bandă iliotibială sunt frecvent întâlnite la alergători și sportivi. Diferența majoră este localizarea durerii: în fața genunchiului pentru sindromul patelofemural și pe partea laterală pentru sindromul benzii iliotibiale.
Pentru prevenirea acestor afecțiuni, este esențială o pregătire fizică adecvată, exerciții de întărire și stretching, precum și evitarea suprasolicitării. Dacă durerea persistă, consultul unui specialist este recomandat pentru un plan de recuperare personalizat.
Bibliografie
Ellis R, H. W. (2007). Iliotibial band friction syndrome--a systematic review. Manual Therapy. doi:10.1016/j.math.2006.08.004
Fredericson, M. a. (2006). Practical management of iliotibial band friction syndrome in runners. Clinical journal of sport medicine: official journal of the Canadian Academy of Sport Medicine, 16. doi:10.1097/00042752-200605000-00013
Cleveland Clinic- Patellofemoral Pain Syndrome (PFPS)
Physiopedia-RICE