0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
26 noiembrie 2025 (acum 2 zile)
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Dermatita periorală este o afecțiune dermatologică relativ frecventă, dar adesea confundată cu acneea, rozaceea sau alte tipuri de iritații sau dermatite. Deși nu este o boala contagioasă sau periculoasă, poate deveni persistentă, inestetică și dificil de gestionat fără o abordare corectă, iar tratamentul eficient începe întotdeauna cu o consultație la specialist. Înțelegerea acestei patologii poate preveni agravarea bolii și poate ajuta la o recuperare mai rapidă.
Dermatita periorală este o inflamație cronică a pielii, localizată în special în jurul gurii, nasului și uneori în jurul ochilor (dermatită periorificială). Afecțiunea se caracterizează prin erupții papulo- pustuloase, roșeață, senzație de arsură și piele uscată. În general, afectează mai des femeile tinere, cu vârste între 20 și 45 de ani, dar poate apărea și la bărbați sau copii.
De cele mai multe ori, dermatita periorală apare ca urmare a alterării barierei cutanate și a unei reacții inflamatorii, care poate fi declanșată de factori precum:
utilizarea prelungită a corticosteroizilor topici - deși la început poate părea că aceștia ameliorează leziunile, la întreruperea tratamentului erupția revine, uneori chiar mai intens și astfel se poate instala un cerc vicios care favorizează cronicizarea bolii și întârzie vindecarea;
utilizarea spray-urilor nazale sau a inhalatoarelor cu corticosteroizi (ex.: pentru astm sau rinite alergice), care pot afecta pielea din jurul nasului și gurii;
purtarea îndelungată a măștilor chirurgicale sau a echipamentelor de protecție (ocluzie/umiditate locală);
produse cosmetice ocluzive sau comedogene;
produse cosmetice cu agenți sensibilizanți precum parfum, alcool, mentol, uleiuri esențiale;
utilizarea excesivă a produselor de curățare a feței;
scrub-uri agresive;
exfolianți utilizați inadecvat (doză/frecvență/asocieri nepotrivite);
paste de dinți cu fluor;
utilizarea defectuoasă a unor dispozitive electrice de curățare a tenului ori a dispozitivelor abrazive;
factori hormonali (ex.: perioada premenstruală);
factori de mediu (ex.: vânt rece/uscat, căldura/umiditate în exces, radiații UV).
Pacienții descriu frecvent:
papule mici, roșii sau roz, uneori însoțite de pustule (coșulețe cu vârf alb);
roșeață difuză și descuamare în zonele afectate;
senzație de arsură, usturime, tensiune sau prurit (mâncărime);
piele vizibil iritată și sensibilizată care „ține” și reacționează la produse obișnuite;
un halou perioral caracteristic: marginea imediată a buzelor rămâne, de regulă, curată (fără leziuni), ceea ce poate fi sugestiv pentru diagnostic;
erupția poate migra și în jurul nasului sau ochilor.
Leziunile pot mima acneea, însă diferența este contextul de apariție a simptomatologiei (ex.: istoric de utilizare a corticosteroizilor topici sau a cosmeticelor iritante) și localizarea periorală caracteristică, precum și absența comedoanelor, spre deosebire de acneea vulgară.
Dermatita periorală, necesită diagnostic precoce și tratament personalizat. Fiecare pacient răspunde diferit, iar automedicația poate întârzia vindecarea. Durata tratamentului variază în funcție de răspuns, iar ameliorarea apare progresiv.
1. Faza „zero-terapie” – reprezintă etapa de eliminare a tuturor factorilor potential declanșatori, și o rutină simplă care permite refacerea barierei cutanate. În această fază se recomandă:
spălarea feței cu geluri de curățare delicate;
demachierea realizată blând, fără agresarea pielii, ideal cu un lapte demachiant sau cu un balsam de curățare, produse care pot fi îndepărtate ușor;
evitarea completă a corticosteroizilor sau oprirea treptată a acestora dacă a fost inițiat anterior un tratament cu corticosteroizi;
evitarea machiajului;
înlocuirea pastei de dinți cu fluor cu o pastă de dinți fără fluor;
evitarea gumelor de mestecat;
aplicarea unui număr minim de produse pe piele.
2. Tratamentul dermatologic - medicul poate recomanda dintre următoarele:
antibiotice topice;
acid azelaic (proprietăți antiinflamatoare, seboregulatoare și antimicrobiene);
preparate pe bază de sulf;
inhibitori ai calcineurinei;
antibiotice orale în forme moderate/severe conform prescripției;
3. Refacerea și protejarea barierei cutanate - adjuvanții nu înlocuiesc tratamentul, dar îl pot sprijini. Așadar, pe parcursul tratamentului, se recomandă:
utilizarea cremelor lejere, formule simple preferabil cu ingredient precum: emolienți (ex.: squalan, trigliceride caprilice/caprice), umectanți (ex.: glicerină, hialuronat de sodiu), cu rol calmant (ex.: alantoină, bisabolol, madecassoside, beta-glucan), cu rol de refacere a barierei cutanate (ex.: ceramide, pantenol);
limitarea utilizării cremelor grase, a uleiurilor dense și a produselor ocluzive;
utilizarea protecției solare – formule pentru ten sensibil, fără ingrediente cu potential sensibilizant (ex. parfum, alcool), ideal cu filtre minerale (ex.: Zinc Oxide, Titanium Dioxide) pentru toleranță mai bună pe zona periorală, non-comedogene și fără peliculă ocluzivă și grasă.
Important: dacă medicul a recomandat ca tratament oral pentru dermatita periorală tetracicline (ex.: doxiciclină), protecția solară devine cu atât mai importantă, deoarece aceste medicamente sunt fotosensibilizante - se evită expunerea intensă la soare și se recomandă purtarea de măsuri fizice de protecție (pălărie, ochelari, umbră).
apă termală (efect calmant);
produse cu Zinc PCA sau Zinc gluconate (efect sebo-regulator);
se evită (mai ales în faza acută) uleiurile esențiale, acizii exfolianți (AHA/BHA), produsele cu alcool, parfum, mentol.
Dermatita periorală este o afecțiune frecventă care poate afecta semnificativ calitatea vieții pacientului, influențând confortul psihologic, încrederea în sine și relațiile sociale, iar aceasta se tratează eficient atunci când sunt respectate etapele corecte: eliminarea factorilor declanșatori, tratamentul prescris de specialist și refacerea treptată a barierei pielii.
Mesajul-cheie rămâne neschimbat: se evită autodiagnosticarea și inițierea tratamentului fără un consult de specialitate. Dermatita periorală poate semăna cu alte afecțiuni ale pielii, iar tratamentele nepotrivite sau aplicate incorect pot agrava inflamația și pot întârzia vindecarea. De aceea, evaluarea de către un specialist este esențială pentru a stabili cauza exactă, a recomanda terapia corectă și pentru a ghida refacerea treptată a barierei cutanate.
Cu răbdare, consecvență și o abordare corectă, pielea își poate recăpăta echilibrul, iar vindecarea este posibilă.
1. Acevedo-Fontanez, L. A., et al. (n.d.). Periorificial dermatitis: Pathophysiology, diagnosis, and management. Journal of the American Academy of Dermatology;
2. American Academy of Dermatology (AAD). (n.d.). Clinical guidance on perioral dermatitis;
3. American Academy of Dermatology (AAD). (n.d.). Perioral dermatitis – overview. https://www.aad.org/public/diseases/rashes/perioral-dermatitis;
4. British Association of Dermatologists (BAD). (2022). Patient Information Leaflet: Perioral dermatitis;
5. Chien, A. L., et al. (2019). Use of topical calcineurin inhibitors in dermatology. JAMA Dermatology;
6. DermNet NZ. (n.d.). Periorificial dermatitis (Perioral dermatitis). https://dermnetnz.org/topics/periorificial-dermatitis;
7. Diehl, K. L., & Cohen, P. R. (2021). Topical steroid-induced perioral dermatitis: Case report of a man who developed topical steroid-induced rosacea-like dermatitis, Cureus;
8. Hall, C. S., & Reichenberg, J. (2010). Evidence-based review of perioral dermatitis therapy. Giornale Italiano di Dermatologia e Venereologia;
9. Hasselmann, D. O., et al. (2009). Steroid-induced rosacea and perioral dermatitis: Diagnosis and management. American Journal of Clinical Dermatology;
10. Lipozencic, J., & Ljubojevic, S. (2011). Perioral dermatitis. Clinics in Dermatology;
11. Medscape. (2024, September 17). Perioral dermatitis – treatment & management;
12. Nguyen, V., & Eichenfield, L. F. (2006). Periorificial dermatitis in children and adolescents. Journal of the American Academy of Dermatology;
13. Ollech, A., et al. (n.d.). Topical calcineurin inhibitors for pediatric periorificial dermatitis. Journal of the American Academy of Dermatology, 82;
14. Searle, T., Ali, F. R., & Al-Niaimi, F. (2021). Perioral dermatitis: Diagnosis, proposed etiologies, and management. Journal of Cosmetic Dermatology;
15. StatPearls (NCBI Bookshelf). (n.d.). Perioral dermatitis. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532296/;
16. Tempark, T., & Shwayder, T. A. (2014). Perioral dermatitis: A review of the condition with special attention to treatment options. American Journal of Clinical Dermatology.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 29 noiembrie 2025
Psihologie
Mihaela Nikolic
Psihoterapeut
26 noiembrie 2024
acum 1 an
5.4 mii
1
Obstretică ginecologie
Dr. Antoine Edu
Medic specialist în Obstetrică-Ginecologie
18 decembrie 2024
acum 11 luni
1.3 mii
0
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
20 decembrie 2024
acum 11 luni
2.1 mii
1
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
11 septembrie 2025
acum 2 luni
3.3 mii
0
Explorează și articole din celelalte categorii
