0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
23 aprilie 2026 (acum 5 luni)
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Educația pentru sănătatea intimă începe mai devreme decât cred mulți părinți și ridică, de cele mai multe ori, întrebări importante: când este momentul potrivit pentru primul consult ginecologic și în ce situații este acesta necesar?
Despre rolul ginecologiei pediatrice, despre semnele care ar trebui să îi trimită pe părinți la medic, dar și despre cum decurge, de fapt, un consult ginecologic la fetițe, am stat de vorbă cu Dr. Irina Matei, medic specialist obstetrică-ginecologie.
Ce presupune ginecologia pediatrică și în ce situații ar trebui părinții să ducă fetițele la un consult de specialitate? Când este cu adevărat necesar primul consult ginecologic la o fetiță?
Ginecologia pediatrică este o supraspecialitate dedicată în principal copiilor și adolescentelor, indiferent de vârstă — de la 0 luni până la 18–20 de ani, aș spune.
Consultul în ginecologia pediatrică este necesar ori de câte ori este nevoie. Adică atunci când părinții au nevoie de o lămurire sau când fetița spune că o deranjează ceva, cum ar fi prurit sau secreții vaginale anormale, până la perioada adolescenței, care poate însemna dureri menstruale, menstruații neregulate sau diferite patologii.
În rest, un consult ginecologic pediatric de rutină l-aș recomanda odată cu începerea pubertății.
Cum diferă consultul ginecologic pediatric față de cel al unei femei adulte?
Diferă foarte mult. În primul rând, consultul de ginecologie pediatrică se bazează în mare parte pe un dialog simplu cu fetița. Eu, cel puțin, discut foarte mult cu fetițele, le întreb despre pasiuni, despre sport, despre ce le place să facă. Este important ca această discuție să câștige încrederea și să ofere confortul necesar unei consultații.
Apoi, examinarea unei fetițe diferă semnificativ de cea a unei femei adulte. Nu se folosește masa ginecologică, ci patul de consultații, unde mai întâi palpăm burtica și o întreb ce a mâncat sau ce îi place să mănânce.
La final, examenul ginecologic poate presupune doar o simplă inspecție, adică doar ne uităm, iar totul durează foarte puțin.
Care sunt cele mai frecvente motive de prezentare la medic în cazul fetelor mici?
Dacă ne referim la fetițele înainte de pubertate, cele mai frecvente motive de consultație sunt scurgerile anormale, secrețiile, usturimea la urinare sau mâncărimea (pruritul).
Acestea sunt cele mai întâlnite situații, iar pe lângă ele pot apărea și diferite patologii, precum coalescența de labii sau lichenul scleros.
Secrețiile vaginale la fetițe sunt normale? Când devin un semnal de alarmă?
Dacă ne referim la fetițele înainte de pubertate, secrețiile vaginale sunt considerate anormale. În mod normal, acestea nu ar trebui să existe înainte de pubertate, iar în astfel de situații este important să consultăm un ginecolog pediatru pentru a clarifica cauza.
De cele mai multe ori, mamele observă că lenjeria este frecvent pătată. În cadrul consultației, printr-o inspecție ușoară — adică ne uităm sau depărtăm delicat labiile, fără a provoca disconfort — putem identifica proveniența acestor secreții.
În majoritatea cazurilor, este vorba despre secreții care acoperă doar zona vulvei, însă, uneori, pot fi într-adevăr secreții vaginale, iar în aceste situații conduita este diferită.
Cum pot fi prevenite și tratate vulvovaginitele la copil?
Sunt două lucruri diferite. Vulvitele sunt o afecțiune frecvent întâlnită la fetițe și reprezintă un fenomen iritativ al vulvei, nu unul infecțios. Din acest motiv, nu este necesar un tratament specific, ci accentul cade pe măsuri de igienă și hidratare.
Le încurajez să consume suficiente lichide și să meargă regulat la toaletă, la fiecare două-trei ore, pentru a goli vezica. De obicei, fetițele tind să amâne urinarea, ceea ce duce la menținerea vezicii pline pentru perioade mai lungi. În timp, acest lucru poate provoca o hipercontractibilitate a vezicii urinare, care se menține pe parcursul zilei și determină ca vulva să fie constant umezită de mici pierderi de urină. Acest lucru favorizează apariția fenomenului iritativ numit vulvită.
Vaginita, în schimb, este cu totul altceva — reprezintă o infecție, de cele mai multe ori de natură bacteriană. În astfel de cazuri, la examinare observăm secreții la nivel vaginal, iar în funcție de cauza identificată, se poate recomanda tratament, inclusiv antibiotic.
Igiena intimă excesivă poate crea probleme? Ce recomandări aveți pentru părinți?
Da, poate crea probleme, mai ales atunci când sunt aplicate produse cu compoziție chimică la nivelul vulvei fetițelor. Vulva acestora este hipoestrogenizată și foarte sensibilă, iar produsele precum gelurile de duș sau șampoanele pot provoca iritații de tip vulvită.
De aceea, nu recomand băile în cadă cu spumant sau săruri de baie, deoarece aceste produse pot irita zona intimă. În același timp, chiar și spălarea excesivă cu produse, inclusiv cele destinate copiilor, poate avea același efect iritativ.
De asemenea, utilizarea șervețelelor umede poate contribui la apariția iritațiilor. În schimb, recomand folosirea hârtiei igienice, care este suficientă, cu condiția ca zona să fie bine uscată după fiecare mers la toaletă.
Care sunt semnele pubertății normale și când vorbim despre pubertate precoce?
Pubertatea normală se desfășoară pe parcursul a 2–3 ani și poate varia de la o fetiță la alta.
Ceea ce nu este considerat normal este apariția sânilor înainte de vârsta de 8 ani sau debutul menstruației înainte de 9 ani și jumătate — situații care definesc pubertatea precoce.
Mulți părinți observă și o pilozitate pubiană mai accentuată. Aceasta nu este neapărat același lucru cu pubertatea precoce, însă toate aceste semne pot indica o dezvoltare pubertară atipică și necesită evaluare.
Ce înseamnă pubertate întârziată și când ar trebui investigată?
Pubertatea întârziată se definește prin absența caracterelor sexuale secundare, în special lipsa dezvoltării sânilor până la vârsta de 13 ani.
De asemenea, poate fi vorba despre pubertate întârziată și în situația în care menstruația nu apare până la vârsta de 15 ani, ceea ce numim amenoree primară.
În aceste cazuri, putem vorbi despre o pubertate întârziată.
Cât de frecvente sunt tulburările menstruale la adolescente în primii ani după menarhă?
În primii ani după apariția primei menstruații, numită menarhă, tulburările menstruale sunt, într-adevăr, foarte frecvente. Menstruația poate apărea o dată, iar apoi să revină abia după 2–3 luni sau, dimpotrivă, să apară de două ori într-o lună.
Această neregularitate este obișnuită în primii 2–3 ani și se datorează imaturității axului hipotalamo-hipofizo-ovarian. Cu alte cuvinte, organele implicate nu sunt încă pe deplin sincronizate și nu funcționează încă în armonie, având nevoie de timp pentru a se regla.
Ce dureri menstruale sunt considerate „normale” și când pot ascunde o problemă precum endometrioza?
Dismenoreea, adică durerea la menstruație, este foarte frecventă în rândul adolescentelor. Îmi iau întotdeauna timp să discut cu fiecare în parte, pentru a înțelege exact intensitatea durerii.
Multe fete descriu durerea ca fiind foarte severă, notând-o chiar cu 10 pe o scară de la 1 la 10. În astfel de situații, merg mai departe și le întreb dacă reușesc să meargă la școală și să își desfășoare activitățile obișnuite.
Atunci când durerea le afectează viața de zi cu zi — de exemplu, nu mai pot rămâne la școală și sunt nevoite să lipsească una sau chiar două zile — vorbim despre dismenoree severă.
Chiar și în aceste cazuri, dismenoreea poate avea mai multe cauze. De cele mai multe ori, la adolescente este funcțională, fără o cauză organică, fiind legată de contractilitatea uterului. În aceste situații, recomandăm o schemă corectă de tratament al durerii, explicând exact ce antiinflamatoare trebuie administrate, în ce doze și la ce intervale, pentru a controla eficient simptomele.
Ulterior, în funcție de evoluție, reevaluăm situația după 3–6 luni. Dacă simptomele se ameliorează, nu sunt necesare alte investigații. Dacă nu, luăm în calcul și alte cauze, precum endometrioza.
Deși endometrioza este relativ rară la adolescente, nu este exclusă. Totuși, sunt rezervată în a recomanda investigații complexe, precum RMN-ul cu substanță de contrast, deoarece nu este ușor de tolerat la această vârstă.
Sângerările abundente la începutul adolescenței sunt doar imaturitate hormonală sau pot indica tulburări de coagulare?
Primele menstruații reprezintă un moment important și pot fi un bun prilej pentru a identifica eventuale tulburări de coagulare. Este esențial să nu ignorăm un aspect foarte important, și anume cantitatea fluxului menstrual.
De aceea, le întreb pe fete câte absorbante folosesc pe parcursul unei zile. În mod obișnuit, dacă îmi spun că folosesc trei-patru absorbante, consider că este un flux normal.
Însă, dacă menționează că schimbă șase-șapte absorbante pe zi, că apar cheaguri sau că pătează hainele atât ziua, cât și noaptea, atunci ridic suspiciunea unei posibile tulburări de coagulare, care trebuie investigată.
În astfel de situații, primul pas este să luăm în calcul această posibilitate, iar apoi să o excludem prin analize specifice. Colaborarea cu medicul hematolog pediatru este esențială pentru a stabili un diagnostic corect și pentru a gestiona cât mai bine cazul.
Sindromul ovarelor polichistice poate fi diagnosticat în adolescență?
Se poate diagnostica într-un fel. Eu, cel puțin, le explic fetelor că poate exista o tendință către sindromul de ovare micropolichistice, fără a pune direct această etichetă.
Încerc să evit folosirea unor diagnostice precum sindromul de ovare micropolichistice sau endometrioza, deoarece sunt etichete dificil de gestionat la această vârstă. Prefer să explic că ar putea exista o predispoziție, mai ales dacă nu intervenim la timp.
În realitate, nu putem stabili cu certitudine un astfel de diagnostic în adolescență, deoarece nu există criterii clare aplicabile acestei perioade. De exemplu, neregularitatea menstruațiilor este frecventă în primii 2–3 ani după menarhă, acneea este, de asemenea, comună, iar ecografic, ovarele adolescentelor sunt în mod normal bogate în foliculi.
Toate aceste aspecte fac dificilă diferențierea între o situație fiziologică normală și un posibil sindrom de ovare micropolichistice.
Ce ar trebui să știe adolescenții și părinții despre infecțiile cu transmitere sexuală și vaccinarea anti HPV?
În ceea ce privește infecțiile cu transmitere sexuală, este important ca părinții să știe că acestea apar cel mai frecvent la nivel global în intervalul de vârstă 15–24 de ani.
Un exemplu relevant este infecția cu chlamydia, care este ușor de tratat dacă este diagnosticată la timp. Având în vedere acest interval de vârstă, recomand testarea — inclusiv autotestarea pentru chlamydia — precum și alte analize care pot fi efectuate din sânge. Autotestarea este simplă și accesibilă, iar tratamentul este eficient, însă, în lipsa acestuia, infecția poate avea consecințe serioase asupra fertilității. Nu sunt puține cazurile de infertilitate de cauză tubară, determinate de obstrucția trompelor în urma unei infecții cu chlamydia netratate.
În ceea ce privește vaccinarea anti-HPV, inițiez frecvent această discuție atât cu părinții, cât și cu adolescentele, pentru a înțelege dacă au fost vaccinate și care este percepția lor. Recomand vaccinarea, având în vedere că este disponibilă de mult timp și și-a demonstrat siguranța și eficacitatea. În cadrul consultației, explic faptul că acest vaccin oferă o protecție de aproximativ 97% împotriva virusului HPV și, implicit, împotriva cancerului de col uterin.
Cum influențează rețelele sociale imaginea corporală și sănătatea mintală a adolescentelor și care este rolul medicului în acest context?
Rețelele de socializare fac parte din viața noastră și, cu atât mai mult, din viața adolescentelor, motiv pentru care este dificil să vorbim despre limitarea lor.
Cred însă că este esențial să construim o bază sănătoasă și să le ajutăm să înțeleagă că ceea ce văd online reprezintă doar o versiune filtrată a realității. Adolescentele sunt ușor influențate de dorința de apartenență la grup și, astfel, pot ajunge să adopte diverse diete promovate în mediul online.
De exemplu, circulă frecvent diete sărace în carbohidrați, bogate în proteine sau hipocalorice, care, în unele cazuri, pot duce la tulburări precum anorexia nervoasă. Acest lucru este alimentat și de tendința de a promova un anumit tip de corp — foarte slab — pe platforme precum Instagram sau Facebook. Este ceea ce putem numi „fat-fobia”, adică respingerea oricărei forme de imperfecțiune corporală.
În familie, este important să normalizăm aceste lucruri și să evităm discuțiile despre diete. În schimb, ar trebui să punem accent pe alimentația echilibrată — pe ce înseamnă, de fapt, o farfurie sănătoasă.
Recomandăm mese regulate, evitarea gustărilor nesănătoase între mese și alegerea alimentelor nutritive, precum proteinele și legumele. Astfel, îi ajutăm pe copii să facă diferența între idealurile promovate în mediul online și ceea ce este cu adevărat important pentru sănătatea noastră.
Cât de devreme ar trebui să înceapă în familie discuțiile despre menstruație, sexualitate și protecție și cine ar trebui să le inițieze?
Cred că, de cele mai multe ori, copiii sunt cei care inițiază aceste discuții, iar rolul părinților este să fie prezenți și atenți, să „aibă antena deschisă” și să valorifice fiecare moment în care copilul își dorește să afle ceva nou.
Sunt copii care, la 5 ani, întreabă cum apare un pui de pisică. Alții, la 8 ani, sunt curioși ce înseamnă menstruația, iar la 10 ani pot întreba deja de unde vin copiii.
De aceea, este important ca părinții să fie atenți la aceste întrebări și să profite de ele pentru a oferi explicații, treptat, adaptate vârstei. Este mult mai eficient decât să încercăm să inițiem noi, forțat, o discuție — de exemplu, să ne așezăm și să spunem „astăzi vorbim despre menstruație”. În acel moment, copilul poate să nu fie interesat sau pregătit să asculte.
Fiecare copil are propriul ritm și propriul filtru de înțelegere, iar dacă nu este deschis, conversația nu va avea efect.
De aceea, cel mai important este să pornim de la curiozitățile lui, la orice vârstă, și să explicăm lucrurile treptat, pe înțelesul său.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 5 octombrie 2026
Explorează și articole din celelalte categorii
Dermatovenerologie
Prof. Dr. Laura Gheucă Solovăstru
Medic primar dermato-venerologie
29 august 2025
acum 1 an
4.6 mii
4
Sfatul farmacistului
Alexandra Ioana Olariu
Farmacist
25 septembrie 2026
acum 10 zile
2.0 mii
0
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
26 noiembrie 2024
acum 1 an
3.2 mii
3
Gastroenterologie
Dr. Oana Bărboi
Medic Specialist în Gastroenterologie
23 iunie 2025
acum 1 an
8.0 mii
10
