0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
28 august 2026 (acum 1 lună)
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
În fiecare septembrie, toată lumea vorbește aproape exclusive de copil: cum se adaptează la programul nou, cum gestionează anxietatea primei zile, cum revine la orele de somn dinaintea vacanței. Este o discuție normală și necesară, dar incompletă. Pentru că, de fapt, întreaga familie trece printr-o schimbare, iar părintele resimte, adesea, un impact la fel de mare (doar că mult mai puțin vizibil și aproape niciodată numit).
Pe durata vacanței, familia funcționează după reguli mult mai flexibile: orele de culcare variază, mesele se iau la momente diferite, iar, uneori, activitățile sunt decise de la o zi la alta. Acest ritm relaxat este benefic pentru toată lumea, dar are un cost ascuns: organismul și mintea se obișnuiesc cu lipsa unei structuri fixe. Revenirea la programul școlar nu înseamnă doar „trezitul mai devreme", ci reconstruirea, practic de la zero, a unui întreg sistem de rutine.
Această tranziție bruscă este motivul pentru care specialiștii recomandă ajustarea treptată a orei de culcare și de trezire cu una-două săptămâni înainte de începerea cursurilor, nu schimbarea ei peste noapte, în seara dinaintea primei zile de școală.
Este ușor de presupus că doar copilul trebuie să se „reprogrameze". El este cel care merge la școală, cel care are un profesor nou sau o clasă schimbată. În realitate, fiecare rutină nouă a copilului generează, automat, o rutină nouă și pentru părinte:
Programul de dimineață al părintelui se schimbă odată cu al copilului. Ora de trezire, timpul alocat micului dejun, drumul până la școală sau grădiniță… toate acestea trebuie sincronizate cu programul profesional al adultului.
Ritmul serii se restructurează complet. Temele, pregătirea ghiozdanului, hainele pentru a doua zi, rutina de culcare reprezintă sarcini noi sau reluate după o pauză de câteva luni, care se adaugă peste programul deja existent al adultului.
Planificarea devine din nou zilnică, nu ocazională. Vara permite improvizația, în timp ce anul școlar cere anticipare constantă: teme, ședințe, activități extrașcolare, toate trebuie ținute minte și coordonate.
Practic, copilul se adaptează la un singur program nou (cel al școlii), în timp ce părintele trebuie să integreze acel program într-un sistem deja existent: cel profesional, cel casnic, cel al celorlalți membri ai familiei. De aceea, oboseala părintelui la început de septembrie nu este o simplă „reflectare" a oboselii copilului, ci rezultatul unei suprapuneri de doi factori de stres, nu unul singur.
Oboseala resimțită de mulți părinți în primele săptămâni de școală nu vine, de obicei, dintr-o singură cauză, ci din acumularea mai multor factori care apar simultan:
Somnul întrerupt sau redus. Mulți părinți se trezesc mai devreme pentru a avea suficient timp să se pregătească dimineața, ceea ce reduce orele proprii de odihnă.
Planificarea constantă, nu doar acțiunea. Dincolo de sarcinile fizice , există o componentă de organizare mentală: ținerea minte a orarelor, a termenelor, a activităților fiecărui copil. Aceasta consumă resurse cognitive chiar și atunci când nu este vizibilă din exterior.
Lipsa unei perioade de „acomodare" pentru adult. Copilul are, cel puțin teoretic, câteva zile de acomodare graduală recomandate de specialiști. Părintele, în schimb, trebuie să fie funcțional din prima zi fără o perioadă echivalentă de tranziție.
Suprapunerea cu alte responsabilități neschimbate. Programul profesional al adultului nu se relaxează pentru că a început școala copilului; dimpotrivă, adesea coincide cu perioade aglomerate la job, ceea ce face ca resursele de energie să fie împărțite între mai multe direcții simultan.
Un răspuns frecvent la oboseala părinților este minimalizarea: „e normal, se rezolvă în câteva săptămâni". Este adevărat că majoritatea familiilor se adaptează treptat, însă recunoașterea explicită a acestui impact are o valoare practică reală. Un părinte care înțelege de ce este obosit, nu doar că este obosit
Nu poți elimina complet perioada de ajustare, dar poți reduce presiunea asupra propriului program și energie:
Pregătește lucrurile esențiale (haine, ghiozdan, mâncare) în seara precedentă, nu dimineața, pentru a reduce presiunea orelor de dimineață.
Ajustează-ți propriul program de somn odată cu al copilului, nu doar programul lui.
Discută explicit cu partenerul/partenera despre împărțirea sarcinilor de organizare (nu doar a celor fizice), pentru a evita ca planificarea să cadă constant în sarcina unei singure persoane.
Acordă-ți, cât de scurt, un moment zilnic doar pentru tine; chiar și 10-15 minute pot face diferența în perioadele de suprasolicitare.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 5 octombrie 2026
Explorează și articole din celelalte categorii
Dermatovenerologie
Prof. Dr. Laura Gheucă Solovăstru
Medic primar dermato-venerologie
29 august 2025
acum 1 an
4.6 mii
4
Sfatul farmacistului
Alexandra Ioana Olariu
Farmacist
25 septembrie 2026
acum 10 zile
2.0 mii
0
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
26 noiembrie 2024
acum 1 an
3.2 mii
3
Gastroenterologie
Dr. Oana Bărboi
Medic Specialist în Gastroenterologie
23 iunie 2025
acum 1 an
8.0 mii
10
