Dependența nu începe întotdeauna cu un gest conștient sau cu o alegere asumată. De multe ori, ea se strecoară în viața unei persoane pe fondul vulnerabilităților biologice, emoționale sau sociale, transformându-se treptat într-o problemă complexă de sănătate. Pentru a înțelege cu adevărat ce se află în spatele consumului, de ce unii oameni ajung să devină dependenți mai repede decât alții și cât de important este rolul familiei în procesul de recuperare, l-am invitat pe Dr. Eduard Cristian Chirulescu, medic specialist psihiatru, să clarifice cele mai frecvente întrebări despre adicții.
Fie că este vorba despre alcool, droguri sau țigări, numărul persoanele dependente de o substanță este tot mai mare. Care sunt factorii care ne-au adus?
Sunt mai mulți factori. Putem vorbi de factori biologici, genetici, predispoziția genetică a fiecăruia poate crește riscul pentru diverse dependențe. Anumite persoane au sensibilitate mai mare, pentru substanțe decât altele, metabolismul fiecăruia. Tulburările mentale pre-existente pot contribui la apariția dependențelor. Vorbim aici de depresie, de anxietate, de tulburări de personalitate, tulburări mentale mai grave, cum este schizofrenia, cum este tulburarea afectiv-bipolară. Factorii sociali și de mediu, presiunea anturajului și influența grupurilor de prieteni. Accesul facil la droguri poate crește consumul. Mediile stresante, violența domestică, lipsa suportului familial contribuie la normalizarea consumului în anumite grupuri sau în anumite comunități. Lipsa suportului familial, din nou, abuzul în familie, abuzul în copilărie, căutarea plăcerii și a senzațiilor noi pentru anumite persoane. Toate aceste elemente contribuie la creșterea ratei de utilizare a substanțelor interzise.
De ce unele persoane dezvoltă rapid o dependență, iar altele nu, deși consumă aceleași substanțe?
Vorbim aici de factori genetici și de ereditate. Ereditatea dependenței poate reprezenta până la 40-60% din variabilitatea populațională, ceea ce înseamnă că unii oameni, pur și simplu au susceptibilitatea de a dezvolta, pentru anumite substanțe, o dependență mai rapid decât ceilalți. Mecanismele neurobiologice ale fiecăruia. Vorbim aici de sistemul dopaminergic, de centrul recompensei. Această variabilitate receptorială face ca anumiți oameni să devină mai rapid, mai ușor dependenți de o anumită substanță decât alții. De asemenea, în sine, consumul poate afecta plasticitatea neuronală, care duce la apariția dependenței. Vorbim de creșterea de la consum la consum abuziv, la dependență per se.
Care sunt diferențele dintre dependența fizică și cea psihologică și cum se manifestă fiecare?
Dependența fizică se referă la adaptarea fiziologică a organismului la o anumită substanță, astfel încât absența acesteia declanșează simptomele fizice de sevraj. Este o consecință a modificărilor neuroadaptive, a sistemelor biologice din creier, a sistemului nervos autonom cauzate de utilizarea cronică a unei substanțe. Ca mecanisme, mai întâi apare toleranța, adică orgasmul solicită doze din ce în ce mai mari ale aceeași substanțe pentru a atinge efectul dorit. Vorbim de sevrajul fizic: absența substanței duce la simptome somatice, cum ar fi tremur, convulsii în cazul alcoolului, greața, tahicardie la opioide, adică transpirații, agitație și așa mai departe. Implică modificări ale neurotransmițătorilor. De exemplu, sistemul dopaminergic, sistemul GABA, sistemul glutamatului. Ca exemple, în cazul alcoolului vorbim de sevraj fizic, poate duce până la delirum, la delirium tremens, convulsii cu risc vital prin dezechilibrele hidroelectrolitice. La opiozi, vorbim de dureri musculare, greață, diaree. Diferă de la substanță la substanță. Cât despre dependeța psihologică. Dependența psihologică sau dependența comportamentală se referă la dorința intensă, compulsivă de a consuma o substanță pentru a atinge un anumit efect, fără să dea, neapărat, modificări fizice evidente.
Există diferențe între bărbați și femei în ceea ce privește vulnerabilitatea la adicții?
Da, bărbații au, în general, rate mai mari de utilizare și dependență pentru majoritatea substanțelor, în special alcool, dar și marijuana și alte droguri. Femeile, în schimb, pot avea un grad mai scăzut de apariție a dependenței, după comparativ cu o perioadă mai scurtă de utilizare decât bărbații. Aici pot interveni diverși factori: hormonali, constituționali, diferențe dintre bărbați și femei.
Cum ar trebui să abordeze familia un adult apropiat care se confruntă cu o dependență?
Trebuie ca familia să înțeleagă că dependența de substanțe este o boală. Obiectivabil este o boală, nu este doar o slăbiciune a individului. Apar modificări neurochimice la nivelul creierului care duc la apariția dependenței. Trebuie ca familia să înțeleagă faptul că există tratament, atât pentru posibilul sevraj sau simptome fizice cauzate de dependență, cât și pe parte psihologică. Familia este ideal să facă parte din grupul de ajutor al pacientului. Vorbim aici de terapie în familie, se pot organiza, desigur, structurat, intervenții. Trebuie să ia o atitudine cât se poate de empatică, de înțelegătoare vizavi de problema pacientului.
Despre recidive
Din păcate, gradul de recidivă este destul de mare. Majoritatea dependenților vor avea recidivă, adică după prima decizie de abandon a consumului unei substanțe în diverse condiții. Fie din cauza anturajului, fie din cauza contextului profesional, social, stres din viață, vor recădea. Majoritatea dependenților ajung să aibă recăderi. Însă nu sunt, cum s-ar spune, un capăt de linie. Nu e un semn neapărat de slăbiciune. Recăderile se pot trata și se pot prelungi cât mai mult perioadele de abstinență cu scurtarea perioadei de recădere. Asta este situația optimă.