Când vine vorba de mâncare, mulți dintre noi spunem că „mergem pe instinct” sau că „ne ascultăm organismul”. Însă cercetări recente arată că intestinul nu transmite întotdeauna cele mai bune semnale, iar ceea ce simțim ca o poftă ar putea fi influențat de factori subtili, legați de modul în care corpul procesează nutrienții.
Un studiu realizat de cercetătorii de la Fralin Biomedical Research Institute din cadrul Virginia Tech Carilion a analizat modul în care oamenii învață să prefere anumite arome în funcție de reacțiile organismului după masă – un proces cunoscut sub numele de învățare gust–nutrienți.
Cum „vorbește” stomacul cu creierul
„Trebuie să învățăm ce urmează să mâncăm, iar un factor mai puțin explorat sunt semnalele după ingestie – intestinul nostru care transmite informații creierului”, explică Alexandra DiFeliceantonio, coordonatoarea studiului.
Echipa sa a descoperit că preferințele alimentare nu sunt determinate doar de gustul din gură, ci și de reacțiile fiziologice care apar după consum. Cu alte cuvinte, creierul învață ce arome să prefere pe baza felului în care se simte corpul după ce a primit energie.
Experimentul aromelor neobișnuite
Pentru testare, 26 de voluntari din sud-vestul Virginiei au fost expuși la zece arome neobișnuite, precum acerola, horchata, yuzu sau mușețel. Cercetătorii au ales intenționat gusturi mai puțin familiare, pentru ca învățarea să fie mai ușor de observat.
Din aceste arome, pentru fiecare participant au fost selectate două care erau mai puțin plăcute inițial. Apoi, acestea au fost asociate cu băuturi îndulcite: una cu zahăr (deci cu calorii), cealaltă cu îndulcitori artificiali (fără calorii).
După câteva săptămâni, mulți dintre participanți au început să prefere aroma asociată cu calorii, chiar și atunci când zahărul a fost eliminat. Acest lucru a confirmat că semnalele post-ingestie, și nu dulceața în sine, au influențat preferința.
Rezultatele surprinzătoare
Deși era de așteptat era ca toți să prefere aroma asociată cu calorii, lucrurile nu au fost atât de simple. Persoanele cu valori mai ridicate ale glicemiei înregistrate pe nemâncate și ale HbA1C (un indicator al glicemiei pe termen lung), chiar dacă se aflau încă în limite normale, au fost mai puțin predispuse să învețe această preferință.
Mai mult, datele legate de greutatea corporală – indicele de masă corporală, circumferința taliei sau raportul talie-șold – nu au influențat rezultatele. Cu alte cuvinte, chiar și persoane cu o greutate normală au prezentat diferențe semnificative în modul în care stomacul și creierul comunică.
Astfel, mesajul principal al studiului este că nu doar gustul și voința ne influențează ce mâncăm, ci și modul în care organismul nostru procesează glucoza. Chiar și fluctuațiile glicemiei în limite normale pot modifica, pe nesimțite, preferințele alimentare.
Cercetătorii recunosc că studiul a fost de dimensiuni reduse și că este nevoie de mai multe date. Pe termen lung însă, această cercetare ar putea deschide calea către strategii noi de prevenire și tratare a obezității.