0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
12 martie 2026 (acum 6 luni)
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Recuperarea medicală reprezintă o etapă esențială în tratamentul afecțiunilor ortopedice. De multe ori, succesul unei intervenții chirurgicale nu depinde doar de operația în sine, ci și de modul în care pacientul urmează programul de recuperare ulterior. Mușchii, articulațiile și sistemul circulator sunt afectate atât de intervențiile chirurgicale, cât și de perioadele de imobilizare, iar recuperarea completă poate fi dificilă.
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în organism după o intervenție ortopedică și care este rolul recuperării medicale, am stat de vorbă cu Dr. Victor Niculescu, medic specialist ortopedie și traumatologie.
Ce se întâmplă cu structurile musculo-scheletale și sistemul venos după o intervenție chirurgicală sau o imobilizare gipsată?
După o imobilizare sau după o intervenție chirurgicală, atunci când un membru este pus în repaus, mușchii scad din elasticitate, intervine redoarea articulară, însemnând că articulația înțepenește, iar sistemul circulator încetinește. Și acolo este o mare problemă, că pot apărea tromboze venoase, pe care noi le tratăm cu anticoagulant.
Care este principalul obiectiv al recuperării medicale în aceste situații?
Principalul obiectiv al recuperării este ca pacientul să se întoarcă la activitățile lui precedente, fie că este vorba de un traumatism, fie că este vorba de o boală cronică. În special la bolile cronice, ținta noastră, a medicului ortoped, a medicului de recuperare, este să fie mai bine ca înainte, pentru că de aceea se realizează și intervenția chirurgicală și recuperarea medicală. Ne referim aici la bolile cronice, artroze și probleme la nivelul coloanei vertebrale.
Ce tipuri de intervenții chirurgicale necesită cel mai frecvent recuperare medicală?
În principiu, în sfera ortopediei și neurochirurgiei, cam toate intervențiile chirurgicale necesită recuperare, mai mult sau mai puțin, la fel și toate imobilizările.
Cum vă spuneam la început, procesele de redoare articulară și inflamatorii apar după orice fel de intervenție sau imobilizare. Cele mai frecvente sunt artroplastiile de șold și genunchi. Acelea sunt și cele mai frecvente în practica noastră și durează cam două-trei luni până când pacientul își poate relua activitățile și poate fi independent.
Cât despre patologiile de instabilitate, care în majoritatea cazurilor apar la tineri și sportivi, acestea sunt traumatice. Acolo, un program de recuperare și de reîntoarcere la activitatea sportivă poate ajunge cam la un an.
Care sunt principalele etape ale procesului de recuperare și ce specialități sunt implicate?
Dacă vorbim de traumatisme și fracturi, imediat după intervenție începe perioada de recuperare, chiar în spital. Dacă pacientul are și o imobilizare după această intervenție, recuperarea se axează pe celelalte articulații, iar dacă nu necesită o imobilizare, începe imediat. Recuperarea preoperator este foarte importantă la pacienții cronici sau care nu au beneficiat de o intervenție chirurgicală (imediat după traumatism). Pentru că avem nevoie, înainte de operație, de o musculatură pregătită și o mobilitate bună, acestea fiind afectate după intervenție. Deci dacă pacientul este pregătit, recuperarea va fi mai ușoară. Aceasta este prima etapă.
Se face recuperare preoperator, după aceea, imediat după operație și până când pacientul ajunge să își recapete activitățile zilnice pe care și le dorește. Fie că este vorba de o persoană în vârstă care vrea să meargă la piață sau să își desfășoare activitățile casnice, fie de un sportiv care vrea să ajungă la performanța avută odată.
Cum este monitorizată evoluția pacientului pe parcursul recuperării?
Sunt multe persoane implicate în recuperare: de la medicul operator, la medicul de recuperare, la fiziokinetoterapeutul, care lucrează cel mai mult cu pacientul și interacționează cel mai mult cu acesta, și, în multe situații, și psihologul.
Este foarte important ca terapeutul, el lucrând direct cu pacientul, să aibă o comunicare cu medicul operator, să știe care au fost indicațiile acestuia, dar și o comunicare cu medicul de recuperare, să știe care au fost indicațiile medicului de recuperare.
Bineînțeles, medicii între ei trebuie să comunice, iar dacă există o problemă de natură psihologică, aceasta trebuie adusă în vedere, iar pacientul să fie îndrumat către un psiholog.
Ce riscuri pot apărea dacă recuperarea medical este întârziată sau neglijată?
Oricât de reușită ar fi o intervenție chirurgicală, dacă pacientul nu urmează pașii și recomandările medicului curant, medicului de recuperare, beneficiul nu va fi unul scontat. Poate să fie cea mai bună operație, pacientul va fi nemulțumit, va fi mai rău ca înainte, dacă vorbim de intervențiile la pacienții cronici, elective, cum spunem noi, deci este foarte important să aibă în vedere și să fie îndrumat pacientul să facă recuperare și câtă recuperare are nevoie.
Noi folosim în practica curentă multe aparaturi și multe dispozitive, care au apărut acum, deși, dacă nu se vede un deficit motor, el face 10 ședințe de recuperare, sigur nu este suficient. Dacă nu se vede un deficit motor, există fel și fel de instrumente care se folosesc în recuperare pentru a testa forța musculară, a testa mobilitatea unei articulații și se pun în niște platforme unde se face comparație cu un pacient sănătos de aceeași vârstă, cu aceleași caracteristici. Așa arătăm pacienților că, de fapt, nu este recuperat cum crede el.
De multe ori la sportivi se întâmplă asta, pentru că nu se recuperează suficient, doresc să se întoarcă în activitatea lor sportivă și apar recidive, iar intervențiile se complică; orice recidivă este mai complicată.
Cum este monitorizată evoluția pacientului pe parcursul recuperării?
Povestea cu 10 ședințe este un mit. Până la urmă, recuperarea se termină atunci când pacientul este pregătit să reintre în activitatea lui. Pacientul nu poate să se mute un an într-o clinică de recuperare.
Trebuie să discute cu terapeutul, terapeutul trebuie să-i mai dea anumite exerciții pe care să le facă acasă, trebuie să-l învețe, în ultimele ședințe, ce trebuie să mai facă acasă. Nu se termină: „Gata, am fost la terapie!”. Și nu e ca atunci când ai o intervenție chirurgicală: „Am făcut-o, am plecat acasă”. Dacă mai necesită, trebuie să facă exerciții acasă și, după aceea, să revină treptat, peste o lună, peste două și să reia activitățile.
Iar dacă vorbim de probleme cronice, mă gândesc acum la artroze, acolo unde pacienții nu doresc sau încă nu au vârsta necesară și preferă să mai amâne aceste intervenții, recuperarea se face minim, minim o dată la șase luni.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 5 octombrie 2026
Sfatul farmacistului
Maria Băluță
Farmacist specialist
17 februarie 2025
acum 1 an
6.6 mii
5
Ortopedie
Dr. Angelo Abagiu
Medic specialist ortopedie
6 februarie 2026
acum 8 luni
3.1 mii
4
Gastroenterologie
Dr. Oana Bărboi
Medic Specialist în Gastroenterologie
23 iunie 2025
acum 1 an
8.0 mii
10
Pediatrie
Dr. Toma Jaramani Dina Adnana
Medic primar Chirurgie pediatrică
21 iulie 2025
acum 1 an
2.4 mii
2
Explorează și articole din celelalte categorii
