0
0
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
27 august 2026 (acum 1 lună)
Aruncă o privire și peste articolele de mai jos, este posibil să îți fie de ajutor
Sharing is caring! Împărtășește acest articol cu toți cei dragi ție. Distribuie pe Facebook sau copiază link-ul articolului și trimite-l apropiaților.
Începerea grădiniței este o schimbare importantă în viața copilului. Pentru prima dată, acesta petrece mai mult timp într-un mediu nou, fără părinți alături, și trebuie să se adapteze la persoane, reguli și rutine diferite de cele de acasă. Toate aceste schimbări pot aduce emoții intense, iar despărțirea de părinte poate fi dificilă chiar și pentru copiii care par pregătiți pentru această etapă.
Cu 2–4 săptămâni înainte de începerea grădiniței, introduceți treptat subiectul în discuțiile de zi cu zi, într-un ton calm și pozitiv. Puteți citi împreună povești despre grădiniță, îi puteți povesti, pe înțelesul lui, cum va decurge o zi acolo și ce activități va putea face. Dacă este posibil, vizitați grădinița, grupa și educatoarea înainte de prima zi. Familiarizarea cu noul spațiu poate face schimbarea mai ușor de acceptat.
Pentru copiii mici, jocul este una dintre cele mai bune modalități de a înțelege experiențele noi. Folosiți păpuși sau jucării pentru a recrea momente simple: plecarea la grădiniță, despărțirea de părinte, activitățile din timpul zilei și întoarcerea acasă. În acest fel, copilul poate explora ideea de separare într-un context familiar și sigur.
Dacă cel mic nu a mai petrecut perioade mai lungi departe de părinți, începeți cu separări scurte și creșteți treptat durata acestora. Îl puteți lăsa pentru câteva ore cu bunicii sau cu un alt adult de încredere. Important este ca experiența să fie una previzibilă și pozitivă, astfel încât copilul să învețe că părintele pleacă, dar se întoarce întotdeauna.
În săptămânile dinaintea începerii grădiniței, încercați să mențineți cât mai constante orele de somn, mesele și rutina de dimineață. Un program previzibil îi oferă copilului repere clare și îl ajută să se simtă în siguranță atunci când apar schimbări. Cu cât rutina de acasă este mai familiară, cu atât adaptarea la noul program poate fi mai ușoară.
Un ritual de despărțire simplu, scurt și repetat în fiecare dimineață îi oferă copilului un reper familiar. Poate fi o îmbrățișare, un pupic și o frază precum „Ne vedem după somnul de prânz”. Evitați să prelungiți momentul despărțirii, chiar dacă cel mic plânge, dar și să plecați pe ascuns. Ambele situații îi pot accentua nesiguranța.
Pentru un copil mic, este mai ușor să înțeleagă repere precum „după masa de prânz” sau „după somn” decât o oră exactă. Explicați-i simplu când veți reveni și încercați să respectați cât mai constant ceea ce i-ați spus. Astfel, copilul învață treptat că despărțirea este temporară și că părintele se întoarce.
Dacă grădinița permite, copilul poate avea la îndemână o jucărie mică, o păturică sau un alt obiect preferat de acasă. Un astfel de obiect familiar îi poate oferi confort în momentele dificile și poate face legătura dintre mediul de acasă și cel de la grădiniță.
Este normal ca începutul grădiniței să fie emoționant și pentru părinți. Totuși, încercați să transmiteți copilului calm și încredere în momentul despărțirii. Evitați să îi arătați că vă este teamă sau să reveniți de mai multe ori pentru a verifica dacă este bine. Un mesaj simplu și încrezător, precum „Știu că este greu, dar ești în siguranță. Ne vedem după somn”, îl poate ajuta să se simtă mai încrezător.
Anxietatea de separare este o reacție firească și frecvent întâlnită la copiii mici, mai ales atunci când se pregătesc să petreacă primele ore departe de părinți. Un mediu nou, persoane pe care nu le cunoaște încă și schimbarea rutinei obișnuite pot trezi teamă și nesiguranță. În același timp, nevoia de apropiere de părinte este perfect naturală, acesta fiind pentru copil principala sa sursă de siguranță și confort.
În primele zile sau săptămâni de grădiniță, este normal ca cel mic să manifeste diferite reacții la despărțirea de părinți. Acestea pot include:
Plâns în momentul despărțirii, care se poate prelungi o perioadă după plecarea părintelui;
Dureri de burtică sau de cap, în special dimineața, atunci când nu este identificată o altă cauză;
Somn agitat sau coșmaruri;
Scăderea temporară a apetitului sau refuzul mesei la grădiniță;
Întrebări repetate despre momentul în care părintele se va întoarce;
Nevoia mai mare de apropiere și reasigurare după revenirea acasă.
De cele mai multe ori, aceste manifestări se reduc treptat, pe măsură ce copilul se familiarizează cu noul mediu, își formează relații de încredere cu adulții de acolo și învață că părintele pleacă, dar se întoarce de fiecare dată.
La copiii mici, emoțiile puternice se pot manifesta și fizic. Teama, neliniștea sau dorul de părinte pot apărea sub forma durerilor de burtică sau de cap, mai ales înainte de grădiniță. Copilul nu exagerează și nu face acest lucru intenționat; acesta poate fi modul în care corpul lui exprimă ceea ce încă nu poate pune în cuvinte.
Urmăriți tiparul simptomelor: dacă durerea apare mai ales dimineața, înainte de grădiniță, se ameliorează după sosire și nu apare în weekend sau în vacanțe, poate exista o legătură cu stresul sau anxietatea.
Cum reacționați? Nu ignorați durerea, dar nici nu transformați automat simptomul într-un motiv pentru a rămâne acasă. Validați ceea ce simte copilul și oferiți-i siguranță: „Înțeleg că te doare burtica și că ești emoționat. Sunt aici cu tine și vom trece împreună peste asta.”
Dacă durerile sunt frecvente, intense, persistente sau apar și în afara contextului grădiniței, discutați cu medicul pediatru pentru a exclude o cauză medicală.
Dacă dificultățile de adaptare nu se ameliorează după o perioadă rezonabilă sau vă îngrijorează intensitatea lor, discutați mai întâi cu educatoarea și cu medicul pediatru. Dacă este necesar, acesta poate recomanda o evaluare psihologică pentru a diferenția o adaptare mai dificilă de o tulburare de anxietate de separare și pentru a stabili ce tip de sprijin este potrivit pentru copil.
Fiecare copil se adaptează în ritmul său. Pentru unii, acomodarea poate dura doar câteva zile, în timp ce alții au nevoie de mai mult timp. Evitați comparațiile și urmăriți mai degrabă pașii pe care îi face propriul copil.
Acceptați și validați emoțiile copilului. În loc să îi spuneți „Nu ai de ce să fii trist”, puteți spune „Înțeleg că îți este dor de mine. Este firesc să te simți așa”. Atunci când emoțiile îi sunt recunoscute și acceptate, copilul se poate simți mai înțeles și mai în siguranță.
Mențineți o comunicare deschisă cu educatoarea. Aflați cum se comportă cel mic după despărțire, dacă se implică în activități și cum evoluează adaptarea de la o zi la alta. Aceste informații vă pot ajuta să înțelegeți mai bine prin ce trece copilul.
Aveți răbdare cu procesul de adaptare. Acomodarea nu este întotdeauna liniară. Pot exista zile în care despărțirea decurge ușor și altele în care copilul plânge din nou sau își exprimă mai intens dorul de părinte. Astfel de fluctuații sunt normale și nu înseamnă neapărat că adaptarea a făcut un pas înapoi. Consecvența, răbdarea și sprijinul oferit de părinți îl ajută să își construiască treptat sentimentul de siguranță.
Articolul a fost actualizat/publicat în data de 5 octombrie 2026
Explorează și articole din celelalte categorii
Dermatovenerologie
Prof. Dr. Laura Gheucă Solovăstru
Medic primar dermato-venerologie
29 august 2025
acum 1 an
4.6 mii
4
Sfatul farmacistului
Alexandra Ioana Olariu
Farmacist
25 septembrie 2026
acum 10 zile
2.0 mii
0
Noutăți medicale
Echipa editorială
Activități editoriale
26 noiembrie 2024
acum 1 an
3.2 mii
3
Gastroenterologie
Dr. Oana Bărboi
Medic Specialist în Gastroenterologie
23 iunie 2025
acum 1 an
8.0 mii
10
