Fibroamele uterine sunt tumori benigne ale mușchiului uterin, care pot afecta viața femeilor aflate la vârsta fertilă. Deși multe rămân asimptomatice și sunt descoperite întâmplător, fibroamele pot provoca sângerări abundente, dureri sau chiar probleme de fertilitate, în funcție de dimensiune și localizare. În acest interviu, Dr. Raul Cherecheș, Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie, explică cauzele fibroamelor, factorii genetici și hormonali care le favorizează apariția, simptomele care trebuie urmărite, complicațiile posibile și opțiunile de tratament – de la monitorizare și terapii hormonale, până la intervenții chirurgicale și embolizare uterină.
Ce sunt fibroamele uterine și cum se dezvoltă?
Fibroamele uterine sunt tumori ale mușchiului uterin, prin care, practic, mușchiul începe să se fibrozeze, să se încapsuleze și să crească.
De ce apar? În principiu, nici aici nu știm exact, dar avem mai multe informații. Există o componentă genetică — sunt așa-numitele „gene ale fibroamelor”. Astfel, putem observa mame, fiice sau mătuși care au fibroame. Mai există și o componentă hormonală: la un moment dat, în corpul femeii se produce un dezechilibru, iar mediul uterin devine dominant estrogenic — adică există mai mult estrogen și mai puțin progesteron care să-l contrabalanseze. Fibromul este o tumoră hormon-dependentă, adică dezvoltarea lui este stimulată de estrogen. În momentul în care intrăm în menopauză și are loc prăbușirea nivelului de estrogen, fibroamele nu mai cresc, încep să se atrofieze și să se resoarbă. Nu dispar complet, dar tind să se reducă în dimensiuni.
Cât de frecvente sunt fibroamele la femeile de vârstă fertilă?
Sunt destul de frecvente. Reprezintă cea mai comună tumoră benignă din organismul feminin, la nivelul organelor genitale.
Care sunt principalele simptome care ar trebui să alerteze o femeie?
Cel mai frecvent, fibromul este diagnosticat incidental, fiind asimptomatic până la un anumit punct. După ce fibromul începe să crească suficient sau localizarea lui devine inoportună, pot apărea simptome. De obicei, le descoperim la controalele de rutină, în general după vârsta de 35 de ani, dar observăm tot mai des și cazuri la femei tinere, ceea ce ridică un semn de întrebare.
Simptomele depind foarte mult de mărimea și localizarea fibromului. Dacă sunt fibroame mari, situate în afara uterului (subseroase), pot apăsa organele din jur, determinând simptome urinare — urinări frecvente, usturimi, senzația de golire incompletă a vezicii. Dacă sunt fibroame intracavitare (submucoase), adică situate în interiorul cavității uterine, unde există multe vase de sânge și mucoasă sensibilă, pot apărea sângerări abundente la menstruație, menstruații prelungite, cheaguri sau chiar sângerări la contactul sexual.
Dacă avem fibroame intramurale, care nu sunt nici în cavitate și nici în exteriorul uterului, acestea rămân de obicei asimptomatice până când devin foarte mari, moment în care pot provoca dureri intense la menstruație, crampe sau, în final, dureri cronice.
Ce complicații pot apărea dacă fibroamele nu sunt descoperite la timp?
De obicei, fibroamele sunt benigne. Există un procent foarte mic care se poate transforma malign — aceste cazuri rare se numesc STUMP-uri. Transformarea malignă este o complicație rară, dar posibilă.
O altă complicație importantă o reprezintă problemele de fertilitate. Anumite fibroame, în special cele submucoase (situate în interiorul cavității uterine), pot împiedica implantarea sarcinii. Chiar dacă sarcina se implantează, lipsa spațiului sau a fluxului sangvin adecvat (pentru că fibromul „fură” sângele din endometru) poate duce la avorturi spontane, mai ales în primul sau chiar și în al doilea trimestru.
Mai există și fenomenul de degenerescență, întâlnit mai frecvent la fibroamele pediculate — cele cu o bază mică de implantare. Acestea se pot răsuci în jurul bazei de implantare, ceea ce duce la necroză, infecție, peritonită, degenerescență chistică sau abdomen acut. Totuși, aceste cazuri sunt rare. În general, fibromul nu provoacă complicații severe, care să pună viața în pericol.
Poate fi dusă o sarcină atunci când femeia are fibrom?
Da, sigur. În timpul sarcinii, fibroamele sunt imprevizibile. Aproximativ 30% dintre ele se reduc în dimensiuni datorită nivelului crescut de progesteron în sarcină, care inhibă creșterea lor și chiar poate duce la scăderea lor în dimensiune. Unele fibroame pot crește în sarcină –creșterea nu este alarmantă –dar majoritatea staționează.
Există complicații care depind de localizare. Dacă avem fibroame praevia, acestea pot bloca canalul de naștere sau pot provoca sângerări. Dacă sunt situate în patul placentar, pot afecta perfuzia placentară sau, în cazuri rare, pot provoca hematom sau apoplexie; dar acestea sunt situații foarte rare.
Care sunt opțiunile de tratament – de la tratamente medicamentoase la intervenții chirurgicale?
Până la chirurgie, avem managementul sau tratamentul fibroamelor. Opțiunea de tratament se alege în funcție de mai multe criterii. Principalul criteriu este dorința femeii de a obține o sarcină, dacă vrea o sarcină în viitorul apropiat sau nu.
Dacă pacienta își dorește o sarcină, trebuie evaluat dacă fibroamele, prin tip și dimensiune, o pot împiedica. În acest caz, tratamentul este de obicei chirurgical. Dacă fibroamele sunt mici, subseroase sau intramurale și nu afectează sarcina, pot fi lăsate sub observație, iar pacienta continuă planning-ul familial.
Pentru pacientele care nu își doresc o sarcină, avem opțiunea să le monitorizăm. Fibroamele mici, intramurale sau subseroase, pot fi urmărite. Dacă sunt fibroame simptomatice, avem managementul sau opțiunile hormonale progestative. Dorim administarea de progesteron pentru a inhiba creșterea sau chiar pentru a le reduce. Ca și opțiune de progestative avem pastilele, comprimate cu tipuri de progesteron, avem steriletul Mirena care este o opțiune foarte bună. Acesta se montează intrauterin pentru o durată de 5 ani și elimină zilnic o doză de levonorgestrel. Este o opțiune eficientă și bine tolerată pentru pacientele care au născut. Atenție: nu se instalează Mirena pacientelor tinere care nu au nașteri.
O altă opțiune bună o reprezintă antagoniștii de GnRH — un tratament care induce o menopauză medicamentoasă, dar care în componență și estrogen și progesteron ca și substituție hormonală. În așa fel oprim hormonii care cresc fibroamele, fără a avea efectele secundare ale menopauzei.
În final, chirurgia rămâne o opțiune. Este vorba de miomectomie, extracția fibroamelor. Există mai multe tipuri de miomectomie, alese în funcție de localizare, dimensiune și simptomatologie.
Ce rol are embolizarea uterină și cui i se potrivește această metodă?
Embolizarea este o altă opțiune de tratament, dar trebuie aleasă cu mare atenție. Deși este promovată frecvent, nu este potrivită pentru toate paciente. Nu se recomandă femeilor care își mai doresc sarcini, deoarece poate reduce drastic fertilitatea.
Embolizarea poate fi o opțiune eficientă pentru femeile mai în vârstă, care nu își mai doresc copii, care au fibroame de dimensiuni moderate, nu foarte numeroase, fără afecțiuni renale, hepatice sau de coagulare. Este important să nu se recurgă la embolizare dacă se intenționează o sarcină în viitor. Văd foarte multe paciente care au apelat la embolizare și vin să obțină o sarcină și, din păcate, acest lucru nu mai este posibil.